Bistro Lila

M-am saturat sa tot aud fumatori revoltati ca se interzice fumatul in diferite locuri. Cred ca e frustrant pentru ei, am fumat si eu, din pacate, cativa ani, acum insa o categorie aparte de fumatori ma deranjeaza. M-am saturat pana peste cap ca oricunde ma duc cu copiii sa fiu nevoita sa plec din cauza nesimtirii unora care, in timp ce-si asteapta odraslele isi baga tigarile sub nasul copiilor mei. Si nici vorba de restaurante sau alte locuri de care ai zice ca sunt pentru adulti. Nu. E vorba doar de locurile de joaca pentru copii, si cel mai recent, un spectacol de teatru de marionete pe strada, ieri, in Cismigiul copiilor. Aglomeratie mare, abia am gasit in loc langa scena, nu in fata, nebunie de copii si brusc o vad pe Mara ca vine tinandu-se de nas. Cand ma uit cu atentie o mamica “draguta” isi ferea odrasla, tinand tigara in spate, in fata copilului meu.

De cand am copii am renuntat sa merg in multe locuri, pe motiv de fum de tigara. Dar chiar sa plecam si din spatiile pentru copii pentru ca nu rezista parintii fara tigara chiar ca nu mai inghit. Poate ar fi cazul sa apere cineva si drepturile copiilor impotriva fumatorilor. Si in cadru organizat, pentru ca eu singura nu ma simt in stare sa-l iau de guler pe fiecare. Sau asa ar trebui?

Pozele sunt de ieri din parc, fara tutun , ca nu merita nici macar poza.

cismigiul copiilor

Citește continuarea »

Am vazut si eu ieri, intamplator, la realitatea, psihologul care scotea solutii din joben: interziceti facebookul la adolescenti. Ce simplu e pentru unii!

Interzicerea nu e niciodata o solutie! Nu asa abstracta, e interzis si gata. Bine ca n-a propus sa-i tinem incuiati sub cheie ca sa fim siguri ca nu fug.

Sub povara vremurilor de cele mai multe ori pierdem din vedere comunicarea cu copiii nostri. Nu ne e deloc usor cu grijile de zi cu zi dar pe lista noastra de prioritati sunt, in general, lucrurile materiale. Suntem tare mandri cand le oferim cel mai nou model de Ipfone sau ca ai nostri sunt imbracati numai de firma. Ca o paranteza, am vazut copii de 8 ani incurajati  sa aiba telefon mai bun decat al invatatoarei. Cu toate astea nu acceptam in ruptul capului ca ne indepartam de copii si ca pe zi ce trece ii cunoastem mai putin. Ramanem blocati pe formularea : copilul meu nu minte (o aud chiar de la parinti de copii de 3 ani) si tot ce se poate intampla pe parcurs ne socheaza si cu siguranta nu depinde de noi.
Citește continuarea »

Daca pana acum petrecerile la care erau invitati copiii se reduceau la Mc iata ca intr-o saptamana am ajuns deja in alte 2 locatii: Casa Latina si Mayateka.

Desi nu sunt deloc un fan Mc am lasat copiii sa mearga la petreceri acolo si nu pentru mancare. Toti colegii de clasa au sarbatorit acolo si nu am vrut sa se simta exclusa. In afara de asta, copiilor le place acolo atmosfera, karaoke si jocurile la care sunt antrenati pe parcursul petrecerii. Iar faptul ca fiecare primeste o jucarie, nu doar sarbatoritul, ii atrage si mai mult. Am discutat despre mancare, stie ca trebuie sa mancam foarte rar fast-food si nu avem probleme pe tema asta.

Si la Casa Latina le-a placut. Spatiu mare de joaca, de sarit, de zbenguit, wii si play-station. La inceput am crezut ca va fi neplacut pentru ei sa astepte la rand la jocuri dar nu le-a trebuit foarte mult sa se joace fiecare si sa revina la sarit pe trambulina sau tobogan. Ar fi fost bine sa fie si ceva muzica pentru copii, sa danseze putin. Dar daca tot zic de muzica trebuie sa amintesc ca ar trebui sa avem mai multa atentie in alegerea play-listului pentru copii. Si la Mayateka mamica sarbatoritei mi-a povestit ca a trebuit sa atraga atentia organizatorilor sa schimbe muzica ca se  tot auzea ceva de gen: “sa bem pana la ziua” sau ceva cu “puscarie”. Copiii inca nu au remarcat, lor nu prea le spune nimic asa ceva inca dar cum noi nu ascultam  acasa nici la petreceri nu ni se pare normal sa asculte copiii nostri. Nici la Mc nu am fost foarte incantata de playlist, cu siguranta data viitoare voi cere playlistul inainte 🙂

In rest foarte frumos si la discoteca (mami, te rog sa ma lasi, n-am mai fost niciodata la discoteca ), s-au zbantuit, s-au distrat, au avut surprize, pizza, tort, confetii, tot tacamul.

Suntem constransi in primul rand, cand cautam un loc pentru petrecerea copiilor, sa alegem in zona noastra, pentru ca nu vor veni dupa noi copiii prin tot orasul, oricat de bine si frumos ar fi acolo. Descoperim ca oferta e pe zi ce trece mai variata, si asta e un lucru foarte bun.

Ce astfel de locuri cunoasteti/indragiti?

Am tot scris despre cadouri pentru copii pentru ca e un subiect care preocupa multe persoane, parinti sau nu. Prea des ne gandim la ce lucruri sa mai oferim copiilor nostri si mult prea rar vedem ce au ei cu adevarat nevoie. De cele mai multe ori ne simtim bine ca putem sa le oferim cadouri, care mai de care mai scumpe si mai de “firma” si ni se pare ca astfel ne-am indeplinit datoria. Foarte rar constientizam ca timpul petrecut cu copiii nostri e cel mai important iar si mai rar facem ceva in acest sens. Am intalnit multe persoane care spun -da, ar fi mai bine daca as petrece mai mult timp cu copilul dar acum nu se poate; poate mai tarziu, sa ne mai asezam, sa iesim din criza, etc. Si acel mai tarziu vine in general prea tarziu si nu intelegem de ce copilul nu comunica cu noi sau altele asemenea.

Ideea de a stinge televizorul, calculatorul si chiar telefonul si a petrece o ora cu copilul tau e extraordinara. Asta in masura in care oamenii sunt deschisi si dispusi sa inteleaga. Multi stiu si chiar petrec cat mai mult timp de calitate cu copiii lor. De calitate insemnand timp efectiv in care fac activitati impreuna, fie ca mananca, asculta muzica, citesc, deseneaza, prind fluturi sau se dau cu rolele. Toti avem momente in care, desi suntem in aceeasi incapere, nu petrecem timp impreuna: eu scriu la calculator si copilul deseneaza, dar ne straduim sa ne rezervam in fiecare zi timp numai pentru noi in care citim, povestim, desenam, dansam,sau, in weekend facem felicitari sau flori de hartie, ne plimbam cu bicicletele, admiram florile sau ratele pe lac.

Fiecare copil e diferit si isi doreste lucruri diferite. Andrei adora sa ne jucam cu coca, Mara adora sa dansam. Niciodata nu vom avea timp suficient, important e sa facem ceva acum, nu candva. Candva poate fi prea tarziu. Am intalnit multi parinti care nu-si explicau de ce nu se pot intelege cu copiii lor, desi ei “le-au oferit totul, s-au sacrificat pentru ei”. Haideti sa nu uitam si sa nu ajungem vreodata in situatia asta.

Deci, ce idei aveti pentru a petrece timp cu copii? Voi cum va jucati cu ei?

Acum cateva zile am asistat la o intalnire cu parintii la gradinita care m-a lasat fara cuvinte. A fost o experienta neplacuta despre care mi-e greu sa-mi adun cuvintele. Ma obsedeaza imaginea taticului, asa cu ceva muschi sau cu o geaca de piele ce lasa impresia asta, care intra intr-o sala plina de femei, mamici si educatoare, si striga: ”care esti educatoarea ca-ti arat eu tie”. Nu mai comentez ca, desi copilul in varsta de 3 ani mergea de mai bine de un an la aceasta gradinita, tatal nu o cunostea pe Doamna Educatoare. Nu comentez nici cazul copilului pentru ca nu sunt psiholog, chiar daca am facut ceva psihologie prin facultate.

Avand deja 2 copii am fost la cateva sedinte cu parintii pana acum.
Citește continuarea »

Dupa cum va spuneam am reusit sa ajungem la Voievodul tiganilor la Opereta. Spectacolul excelent, nici nu ma asteptam sa fie altfel. Despre atelier vreau sa va vorbesc, ca asta a fost noutatea pentru noi.Cat timp noi am vazut spectacolul copiii au mers la atelier de pictura, chiar in incinta Operetei. Am avut emotii, am crezut ca Andrei nu va rezista aproape 3 ore, si destul de tarziu seara, chiar daca dormise dupa-amiaza, dar s-au distrat de minune si au invatat multe. Chiar avem o premiera: prima pictura/desen a lui Andrei in care florile chiar seamana a flori 😀 Pana acum desenele lui semanau cu un imens vartej, vulcan sau chiar cu.. serpi incolaciti.

Din cate am inteles de la Mara in prima parte, pana la pauza, au vorbit si admirat peisaje ale lui Claude Monet si  au realizat si ei un tablou cu flori (“mami, stiai ca Monet avea o gradina foarte frumoasa si picta mereu flori din gradina lui?”)

Flori Mara

Citește continuarea »

Unul din “cadourile” care vin la pachet, odata cu aparitia copiilor, este lipsa libertatii de miscare. Bine, sunt destui fericiti care au cu cine lasa copiii ca sa iasa din casa, dar mai sunt si unii ca noi, care daca nu pot iesi cu copiii stau in casa. Stau si asteapta sa mai creasca. Asa se face ca nici vorba de spectacole, in afara de cele pentru copii, asta dupa ce au crescut cat de cat. Asa se face ca nici vorba sa ajungem impreuna la vreun spectacol, ca la Romeo si Julieta sau aseara, Dan, la Sluga la doi stapani.

Dar iata ca luna asta avem ocazia sa mergem amandoi la spectacol 🙂 . Teatrul de Opereta organizeaza ateliere pentru copii chiar in timp ce noi suntem la spectacol. Laudabila initiativa, inteleg ca e la a doua editie sau a doua de care aflu eu. Din pacate la seria trecuta nu a fost chip sa prindem vreun loc. Iata ca de data asta locuri sunt berechet, numai sa ne potrivim programul. Mara a ales atelierul de pictura, sper sa reusim pentru ca si la scoala se auzea de o excursie taman in ziua aia. Avem biletele, oricum, tineti-ne pumnii sa putem ajunge. Multumesc!
A, era sa uit. Noi adultii vom vedea Voievodul tiganilor, sunt convinsa ca vom fi incantati.

P.S. Cred ca nu e foarte usor sa organizezi ceva si pentru copii dar atat de mult mi-as dori pentru parinti mai multe ocazii sa mearga la spectacole sau chiar si la film, stiindu-si copiii in siguranta si la distractie… Cert e ca ai mei sunt aproape mari, mai avem putin de tras si gata. Dar poate pentru alti parinti.. Vom vedea.

E o tema foarte grea, am vazut ca sunt concursuri pe site-urile de parinti pe tema asta. E greu sa te uiti in urma si sa recunosti ca tu, adultul, inveti lucruri si nu putine de la piticul tau. La fel de greu iti e sa accepti ca el creste pe zi ce trece, chiar daca pentru tine nu e tocmai intinerire.
Ma uitam zilele trecute la ai mei si observam cu cata usurinta isi exprima ei sentimentele. ”Mami, te iubesc” aud cel putin in fiecare seara, daca nu si mai des, cand simt ei nevoia. La fel cum aud si ”mami, nu mai esti prietena mea” – atunci cand Andrei nu obtine ce si-a dorit de la mine.
Citește continuarea »

Am mai povestit despre cat de mult deranjezi cand ai copii. Astazi scriu despre o intamplare de care uitasem, dar mi-am reamintit citind aici.
Am fost la munte fugitiv, pentru ca trebuia sa o aducem pe Mara mai devreme la cresteprinteatru.ro . Am ajuns vineri, dupa pranz, urmand sa ne intoarcem sambata dimineata. Ne-am luat o camera langa tabara, sa nu mai pierdem timpul. Sigur ca nu te duci la munte sa stai in camera. Asta a fost si norocul nostru, pentru ca in toate vizitele prin camera urla muzica de rasuna vila, si imprejurimile. Fie, pranz, dupa-amiaza sau seara.
Citește continuarea »

Iulia Pantazi

Astazi am fost la prezentarea unui Centru Educational pentru copii si Parinti – Iulia Pantazi. Mi-a placut de la inceput, atat ca mod de abordare cat si prin complexitatea problemelor ce-si pot gasi rezolvarea aici: de la ingrijirea si ajutarea copiilor autisti sa devina independenti, consilierea parintilor, educarea bonelor, supravegherea copiilor normali , ateliere de creativitate, diagnostic si multe alte probleme de care ne lovim in educatia copiilor. Am un feeling ca vom deveni clienti fideli.
Citește continuarea »