M-am straduit din greu sa aleg o poza-doua reprezentative pentru vacanta care s-a terminat. Nici vorba sa reusesc, asa ca iata cateva (le-as fi pus pe toate, absolut toate. Si nu ca as avea calitati de fotograf, pentru ca nu am ).
Pe care o preferati?
Cuvintele sunt putine, se odihnesc si ele la racoare 🙂
Stam la Portes Palas Hotel, am ajuns o zi si la plaja din Potidea.
liniste
In cateva ore vom face plaja in insorita Kassandra. Ma intorc cu drag, a 5 a oara cred, si de fiecare data gasesc lucruri noi de vizitat si admirat. De data asta stam la Portes, dar vom lua ca de obicei la picior toata peninsula. Sigur ca ne vom intoarce prin Afitos, nu vom rata nici un tur pana la Ouranopolis sau Neos Marmaras, si, in plus, ne propunem sa ajungem la Meteore si in Olimp. Dupa 7 zile de Halkidiki ne vom indrepta spre Atena si de acolo vom merge pe Andros, pentru prima data in acea parte. Vom incerca sa fentam soarele si grevele din Grecia pentru o vacanta de suflet.
Va tin la curent, aici sau pe www.prinlume.ro .
Sa avem o vacanta frumoasa! Daca lasati un mesaj poate va aduc un pumn de nisip si cateva scoici 🙂 Si chiar apa de mare, cat mai verde 🙂
Nu-mi amintesc sa fi avut manuale noi la scoala. Pur si simplu nu se re-editau. Aveam manuale, in general in stare buna, si era ok. Culegeri mai aveam noi, in special in liceu. N-o sa uit Gheba, care era mostenita de la veri, si au lucrat generatii de copii dupa ea. Petrica a fost cred prima culegere pe care mi-am cumparat-o eu, si tare suparata am fost cand d-na profesoara, la sfarsitul clasei, mi-a propus sa o vand. Am imprumutat-o cu placere, dar cu speranta sa o primesc inapoi 🙂
Iata ca de anul trecut tot mestec o fraza auzita la scoala: nu vrem manuale de la scoala, ca sunt pline de microbi ?! M-am tot gandit si razgandit, tot nu pricep. Am inca in biblioteca si carti cumparate din anticariat si mi-ar fi foarte mila de mine sa ajung sa nu le mai citesc din cauza microbilor. Intr-adevar, a trecuit sa ne cumparam manualele, chiar daca primisem de la scoala, pentru ca unele exercitii se rezolva pe carte, si nu de asta e vorba, ci pur si simplu de ideea ca nu putem folosi manualele, cartile din biblioteca scolii, etc, din cauza microbilor.
Oare nu cumva exageram? Oare nu ne cautam de fapt motive sa lucram mai putin cu cartile? O sa ajungem sa ne inchidem in globurile noastre de sticla, sterile, de frica microbilor?
Saptamana trecuta am iesit cu copiii la pizza, de 1 iunie, in Centrul Vechi.. Comandam pizza si inghetata. Nu mare ne fu mirarea cand primim foarte repede dupa ce facem comanda.. inghetata. Si cu pizza ce facem? intreb. Raspunsul: ”eu ma ocup de inghetata, de restul se ocupa colegul. Trebuia sa-mi spuneti ca aveti si pizza! Eu v-o duc la frigider dar sa stiti ca se topeste, nu va mai arata la fel!” Si sigur ca s-a topit, ca doar nici pizza nu a venit prea repede si nici noi nu eram la concursul de mancat rapid.
Ieri primiram cafeaua inaintea mancarii, si nici nu mai stiu de cate ori am patit asta. ”V-o aduc mai tarziu”, se scuza rapid. Ideea nu e ca ma deranjeaza pe masa, dar mie imi place cafeaua fierbinte, chiar daca nu face bine la riduri, si dupa masa, nu inainte.
Si totusi comanda memorabila pentru mine ramane cea de ciocolata calda, la terasa pe Unirii (slava Domnului ca s-a desfiintat!): am primit o cana de apa calda, un pliculet de cioco si o lingurita. Noroc ca n-am cerut de mancare, parca vad cum imi dadeau cutitul sa curat cartofii..
marea
Iubesc marea. Cu pasiune, cu disperare uneori. Fie iarna, primavara, vara, toamna, o iubesc la fel de mult. E drept ca in celelalte anotimpuri ajung foarte rar la mare, dar de fiecare data ma incearca aceeasi emotie. Ba chiar emotiile sunt mult mai puternice pe furtuna, parca asist la imagini de inceput de lume. Dar vara sunt bolnava daca nu ajung sa o vad. Fiecare zi din vara exista doar pentru a masura apropierea de mare. Am nevoie sa o vad, sa o simt. Sa-mi umplu narile de aerul sarat al brizei, sa-mi usuce buzele, sa-mi nauceasca parul.
Mama imi spunea adesea ca nu intelege cum imi place atata tiganie care e la mare. Aproape ca nu intelegeam despre ce vorbeste. Mergeam in studentie la mare, la Costinesti, si nu vedeam nimic decat marea si studentii, cu care ma simteam colega, chit ca nu-i vazusem in viata mea. Magia marii era tot ce conta. Cand am ajuns in Constanta la plaja, dupa Costinesti, nu-ntelegeam si pace ce se intampla. Marea la fel de frumoasa, mirosul pretutindeni, dar magia functiona atata vreme cat reuseai sa nu auzi nimic in jur. In Eforie m-am simtit ca si cum as fi fost cazata in Piata Matache. Avand copii am avut norocul sa descoper Cap Aurora. Atata vreme cat nu era plin sezon puteai sa ai noroc sa prinzi ore linistite pe plaja. Chiar daca hotelul si imprejurimile se deteriorau de la an la an. Asa am ajuns in Grecia si plajele de acolo sunt paradisul pentru mine. Nu se isterizeaza nimeni, nu injura sau macar nu auzi asta, nu scuipa nimeni seminte, nu-si terorizeaza copiii, totul exista doar ca sa te ajute sa te relaxezi, sa rezonezi cu apa verde, sa-ti vezi de scoicile tale. Daca le gasesti.
Citește continuarea »
Anul asta ar putea fi anul teatrului pentru Mara. Dupa atelierul de arta dramatica de la cresteprinteatru.ro a facut atelier cu D-na Magda Frunza, unde au pregatit piesa Cufarul zburator si iata ca, pe final de an scolar, a avut bucuria sa castige de la bookblog o invitatie pentru Ateliere de arta actorului pentru copii de Calea Victoriei.
Nu am indrumat-o catre ateliere de acest fel in ideea de a deveni actrita, consider ca activitati de acest gen o ajuta sa se dezvolte frumos, sa invete sa comunice, sa-si exteriorizeze sentimentele, si, de ce nu, sa-si faca prieteni noi. Daca mai tarziu o sa-i placa actoria ramane de vazut. Pana acum ii place foarte mult si asteapta cu bucurie fiecare atelier. Incercam sa nu lipsim si se face luntre si punte daca se intampla sa ne fie greu sa ajungem, insista foarte convingator asa incat nu a lipsit niciodata (inca).
De mai multa vreme imi face cu ochiul Calea Victoriei, avand o oferta foarte variata de ateliere. Acum de exemplu urmaresc sa prind Atelierul de scriere creativa, mi se pare foarte interesant atat pentru copii cat si pentru adulti. Oricum in vacanta vom petrece vrem nu vrem mult timp si pe acasa, asa ca o sa studiez toate ofertele de ateliere din oras. Daca aveti cunostinta despre astfel de ateliere va rog sa-mi dati de veste. Multumesc.
P.S. Sa fie un semn pentru ea ca a avut atatea ateliere de teatru anul asta? 🙂
Am vazut intr-o zi la tv cum a gatit Jamie cu frunze de sfecla. Nu mi-am notat reteta dar, pentru ca am gasit in piata sfecla rosie cu frunze nu m-am putut abtine sa nu incerc si eu.
ciuperci cu frunze de sfecla
Am calit o ceapa in ulei de masline, am adaugat 2 catei de usturoi striviti usor cu cutitul si tocati marunt si o lingurita de turmeric.
Citește continuarea »
Ce frumoasa e viata cand cantarul tine cu tine 🙂 Nu, nu am slabit spectaculos, nu mai mult de 2,5 kg dar simt ca sunt pe drumul cel bun. Ma misc muuult mai bine, nu-mi mai trosnesc oasele nici la exercitii, hainele incep sa vina mai bine, in special in talie :). Am avut si abateri de la programul standard, cu 5 mese, multe fructe si legume. Am fost chiar la pizza intr-o seara si nu ma mai simt asa vinovata. Totul e ca escapadele sa nu devina obisnuinta si sa revin la program normal dupa. Oricum portiile inseamna altceva pentru mine, chiar si cand am o escapada.
Exercitiile mi le fac 5-7 zile pe saptamana si ele mi se par baza. Deja exercitiile cu care am inceput mi se par foarte usoare, si mai adaug pe parcurs cate un filmulet, atat cat rezist, Am inceput cu 1 si acum rezisst sa fac 3 intr-o sedinta, deci progresez. Mi-e dor si de exercitiile mele de pilates, o sa ma reapuc si de ele, sper. Si de plimbarile lungi in parc, cu urcat de trepte, care nu-mi ies mai mult de o data pe saptamana, deocamdata.
Citește continuarea »
