Multumita parintilor mei si lui Dumnezeu sunt inzestrata cu o bogata podoaba capilara, un par sanatos si “ondulat natural”, cum ii place mamei sa se mandreasca de cate ori are ocazia. Drept pentru care am fost chinul tuturor coafezelor cu care m-am intersectat sau al majoritatii. In copilarie era mai simplu, ca doar copiii nu au de ales, asta e tunsoarea si defilezi cu ea. Stilul castron m-a chinuit pana pe la 14 ani, cand (sta dovada fotografia de buletin) m-am transformat intr-un arici revoltat cu parul tuns scurt, fiecare fir de par revoltat si indreptat in alta directie. Minunat pentru oricine, cu atat mai mult pentru o adolescenta (vroiam sa spun adolescenta revoltata dar ma abtin de la pleonasm). Astfel ca pe toata perioada liceului nu m-am mai tuns, decat o usoara scurtare de varfuri cand minunea ondulata ajungea aproape de partile dorsale.
Citește continuarea »
