Cu ceva vreme in urma imi povestea o mamica cum si-ar trimite fetita in varsta de 12 ani sa stea o vreme la tara, intr-o casa cu wc in fundul curtii si fara nici un fel de utilitati. Pe moment vestea m-a socat dar mama respectiva era suparata ca fiica ei nu stia sa aprecieze in nici un fel toate avantajele de care se bucura si aproape uitase sa se mai bucure. O ia masina de la scoala, isi face temele cu cei mai buni profesori, cum isi doreste ceva cum primeste iar o vacanta in Grecia cu vizite pe la Meteore o plictisise ingrozitor si nimeni nu-i intra in voie. Mama respectiva credea ca daca fiica ei ar vedea cat de greu traiesc alti oameni, fara nici un fel de avantaje de care ea se bucura, ar putea aprecia mai mult ce are si ar invatat sa se bucure cu adevarat.
Citește continuarea »
De multa vreme ma tenteaza reteta aceasta, de inspiratie frantuzeasca, fiind o noutate absoluta pentru mine. Am mai gatit dovleac cu legume, insa nu cu carne (desi poate seamana pe undeva, putin e drept, cu pepenele galben umplut cu carne tocata) insa daca va place dovleacul si vreti sa incercati si altceva decat placinta cu dovleac o sa va placa sa descoperiti si dovleacul umplut.
Citește continuarea »
Nu stiu de unde vine antipatia mea pentru prune. Desi bunicii mei aveau livada de pruni si toata copilaria in fiecare toamna bunica fierbea ditamai ceaunul de magiun, a trebuit sa merg cu scoala in practica la cules de prune ca sa ma convinga sa mananc cu placere cateva prune, placere care nu a tinut prea mult. Probabil fara sa vreau mintea mea asocia pruna cu tuica, al carui miros ma irita si acum, dupa atata vreme. Asa ca tare m-a surprins sa vad ca Mara prefera prunele, de orice fel ar fi ele. Ba chiar mi-a povestit ca a mancat in tabara prajitura cu prune, si auzind-o povestind ai fi crezut ca trebuie sa fie cine stie ce prajitura sofisticata sau macar plina de ciocolata, parca-i venea apan-n gura de pofta doar povestind. Asa ca a fost musai sa caut o reteta de prajitura cu prune si sa ma pun pe treaba, mai ales ca aveam si ajutoare la indemana.
Citește continuarea »
La invitatia gustos.ro am inceput sa ma gandesc mai mult la retete romanesti, clasice sau reinterpretate. Prima data m-am gandit la sarmale, dar chiar nu am avut starea necesara pentru a le gati. Poate alta data. Si, poate din cauza ca vine toamna, m-a apucat un dor nebun sa gatesc fasole, desi nu-mi amintesc de cand nu am mai gatit. Asa ca o sa va arat imediat ce a iesit. Poate o sa va fac pofta, desi multa lume va stramba din nas – chiar sa-ti fie pofta de fasole?!- dar de cand ma uit la dr Oz am inceput sa privesc cu alti ochi fasolea, care este o sursa grozava de proteine .
Nu prea stiu cum sa-i spun – iahnie de fasole, fasole cu kaiser- nu suna nicicum dar e un fel de mancare pe care ti-l amintesti cu placere (si nici nu s-a plans nimeni de stomac).
Citește continuarea »