Nu stiu de unde vine antipatia mea pentru prune. Desi bunicii mei aveau livada de pruni si toata copilaria in fiecare toamna bunica fierbea ditamai ceaunul de magiun, a trebuit sa merg cu scoala in practica la cules de prune ca sa ma convinga sa mananc cu placere cateva prune, placere care nu a tinut prea mult. Probabil fara sa vreau mintea mea asocia pruna cu tuica, al carui miros ma irita si acum, dupa atata vreme. Asa ca tare m-a surprins sa vad ca Mara prefera prunele, de orice fel ar fi ele. Ba chiar mi-a povestit ca a mancat in tabara prajitura cu prune, si auzind-o povestind ai fi crezut ca trebuie sa fie cine stie ce prajitura sofisticata sau macar plina de ciocolata, parca-i venea apan-n gura de pofta doar povestind. Asa ca a fost musai sa caut o reteta de prajitura cu prune si sa ma pun pe treaba, mai ales ca aveam si ajutoare la indemana.
M-am inspirat de aici , am crescut putin cantitatile si suntem multumite de rezultat. Am folosit 6 oua, 350 g zahar, 150 ml lapte, 100 ml ulei, 350 g faina, praf de copt, zahar pudra si scortisoara pentru decor, un varf de cutit de sare si bineinteles prunele (pe care nu le-am cantarit).
Mara a spalat prunele si le-a taiat in jumatati, indepartand samburii. Eu am mixat galbenusurile cu zaharul pana au devenit spumoase (incepe sa imi placa tot mai mult aluatul care are galbenusurile batute spuma cu zaharul, ca la piscoturi), am adaugat uleiul si laptele si am continuat sa amestec cu mixerul. Am evitat in ultimul moment un accident, asa ca va recomand sa folositi un vas mare, volumul aluatului tot creste pe masura ce mai adaugati ingrediente. Am adaugat faina si praful de copt si am amestecat usor cu o spatula, sa se omogenizeze bine.
Adaug albusurile batute spuma cu putina sare si incorporez usor.
Am turnat aluatul in tava de la aragaz pe hartie de copt.
La partea cu prunele s-a descurcat foarte bine Mara 🙂
Deasupra ne-am jucat cu putina zapada de scortisoara si zahar vanilat.
Cam 30 de min la 160 de grade si gata. Am incercat cu scobitoarea, cand scobitoarea iese curata din aluat e gata.
Merge de minune si la cafea sau ceai, dimineata sau mai dupa amiaza, si e musai sa o impartiti cu cei dragi!
Sa aveti pofta!
P.S Sigur merita incercat si cu visine, macar congelate 🙂
Sursa foto