Bistro Lila

Long time no see.
Aceasta perioada din viața mea are noi provocari: îmbânzesc un cancer la sân. Asta te scutură din temelii, te face sa regândești tot ce credeai despre viață, să-ți dorești să schimbi tot ce se mai poate schimba. Poate asta e lecția pe care ți se da – o șansa să o înveți. Așa ajungi să înțelegi că te-ai rătăcit pe undeva pe drum. Citești tot ce-ți cade în mână (și-n zilele astea iți cad destule în mână), ascuți cărți, vezi webinarii, îți dai seama că in materie de ingrijire de sine ești un adult cu nivel de copil care descoperă lumea. Iubire de sine? Doamne, cu ce se mănâncă asta? Ești femeie, esti mamă, ai atatea de facut pentru copiii si familia ta. Cum adica ce faci pentru tine? Cât de egoistă sa fii sa ai timp de tine? Când nu mai poți mai poți puțin. Cunoastem prea bine. Oare ce maestru machiavelic a inventat otrăvurile astea pentru mintea noastră? Altele sunt urgențele zi de zi. Până într-o zi. Sunt foarte norocoasă. Poate mai pot face schimba. Poate nu asta a fost tot.

Așa m-am gândit ca m-ar ajuta si sa scriu pe blog. Nu ca sa ma plâng și să plictisesc pe cineva cu problemele mele, ci ca un exercitiu pentru mine și mai ales pentru a-mi organiza muntele de informații care ma ajută zi de zi.
Citește continuarea »

Cu puțină întârziere m-am hotărât să povestesc despre lansarea carții Mitul temei pentru acasă, de Alfie Kohn. Subiectul este foarte incitant, de aceea m-am și dus la lansare. Am tot citit pe tema asta și mă gândesc de multă vreme cum ar fi posibil să scăpăm de temele pentru acasa. În teorie sună foarte frumos, în realitate însă.. În școlile noastre cu 30-35 de elevi în clasă foarte rar copiii pot pleca cu lecția învățată din clasa. În țările în care copiii  stau mai mult de   4-5-6 ore în școala, ce lucram noi la teme se realizează tot la școala, sau macar alt gen de aplicații. Matematica nu se poate învața fără exercițiu, la fel ca multe alte materii.

M-am dus la lansare bucuroasă să aflu secretul care să ne faca viața mai ușoara. Am cumparat și cartea însă n-am mai citit-o, mi-a disparut elanul cand și autorul, în discutța online cu publicul, mi-a confirmat ceea ce știam deja: vorbim de sisteme de educație diferite.
Citește continuarea »

Toată lumea știe ca școala nu mai pregătește copiii pentru viață și, mai ales, pentru câmpul muncii. An de an târâm prin liceu copii care nu reușesc să ia bacul. Nu că bacalaureatul ar oferi vreo calificare, însă cei care nu-l iau puteau face ceva mult mai util in cei 4 ani de liceu. Noua lege a învățământului vorbește despre 12 clase obligatorii, fără să rezolve nici cum calitatea și adaptarea programei școlare la necesitățile pieței.

Multă vreme orice tânăr se înscria la o facultate. Chiar daca asta a dus la o inflație de absolvenți și a scăzut drastic valoarea unei astfel de diplome. Cei mai mulți tineri întampină dificultați în a-și găsi un loc de muncă. În principal din cauza de lipsa de experiență. Ce știi sa faci?
Citește continuarea »

Vara aceasta nu am tinut cont foarte mult de listele de lecturi suplimentare primite la scoala. Andrei (8 ani) citise Vrajitorul din Oz, Micutul Nicolas si O vrajitoare ingrozitoare in timpul scolii. In vacanta a inceput cu Frank Einstein si motorul cu antimaterie, pentru ca-i povestise Mara despre ea si li s-a parut foarte amuzanta, apoi Emil si detectivii si Marele urias prietenos Roald Dahl. Asteapta la rand Charlie si fabrica de ciocolata si Charlie si marele ascensor de sticla, insa va trebui sa ne ocupam si de lista de la scoala, cu Alice in Tara minunilor, Cuore inima de copil, Gavroche si Cosette, Colt alb si Cartile junglei. Nu stiu daca va apuca sa le termine pe toate, m-am bucurat ca citeste, am cautat sa-i gasesc unele amuzante care sa-l atraga si o sa dam noi de cap si listei obligatorii.
Citește continuarea »

Desi iubesc ciresele nu am facut pana acum prajituri cu ele. Le preferam proaspete, foarte rar vreo dulceata in clatite. Dar anul asta am fost cu copiii la bunici, la cirese. Sa stai in ciresul incarcat sau sub el nu se poate compara cu nimic in lume. Nu te poti opri din mancat si nici din cules. Asa ca fara sa vrei galeata de langa tine se umple cu cele mai proaspete cirese din lume si cele mai gustoase, chiar daca nu sunt asa dolofane ca cele de la piata. Asa ca nu am mai putut sa ma fofilez si a trebuit sa fac si prajituri cu ele. Si daca tot e vacanta nu se putea sa gatesc altfel decat cu copiii. Am gasit o reteta foarte usor de facut , mai putin partea cu scos samburii. Bine, cu o ustensila de scos samburi mai rasarita probabil s-ar fi descurcat mai usor si copiii, eu am scos samburii cu ajutorul unei furculite si a durat ceva pana am terminat. Dar odata termina operatiunea asta restul a fost floare la ureche.
Citește continuarea »

Discuțiile despre educație sunt fară sfârșit. Mult anunțata noua lege a invățământului nu aduce deloc schimbările așteptate dar propunerile ministrului pentru cei care nu au luat bac-ul sunt halucinante. Zilele trecute le recomanda sa se înscrie la postliceală și astfel vor reuși în 2 ani să ia și bac-ul. Ce rost are să-i mai ții prin școală încă 2 ani cu speranța că poate vor reuși de data aceasta? Ce rost are să ții 4 ani în liceu copii cu nota 2, 3 la evaluarea din clasa a 8 a? Ce șanse sunt ca ei să poate scoate nota 6 la bac? Există posiblitatea în programa școlară ca astfel de copii să poată recupera golurile acumulate? E doar o mare păcaleală si pentru parinți si pentru copii. O școală profesională, de arte și meserii sau cum s-ar numi ea, care să-i aducă o calificare la absolvirea ei nu ar fi mai utilă? O folosire a banilor cu folos, educarea unor tineri calificați si pregătiți pentru piața muncii? Ce rost mai au liceele in care niciun absolvent nu ia bac-ul? In afara de posturi călduțe, timpul trece leafa merge? Ce rost are o nouă lege a învatamântului dacă nu aduce niciuna din schimbările de care au nevoie copiii noștri? Dacă nu vorbim de aerisirea programei școlare, materii cerute pe piața muncii, metariale didactice prietenoase, formarea cadrelor didactice nu facem decat mici cosmetizări pe pricipiul să se revizuiască dar să nu se schimbe nimic. Comisii și oameni care se fac ca muncesc. Oameni care au mai pus pe butuci educatia lovesc iar si iar.

Multa vreme am considerat ca fructele congelate sunt o solutie doar pentru perioadele in care nu e sezonul lor, un inlocuitor pentru fructe proaspete. Iata ca am gasit o reteta pentru care fructele congelate sunt baza, n-are niciun haz cu fructe proaspete.

In anii trecuti am facut inghetata cu fructe congelate si crema de branza, o reteta buna daca nu te derenjeaza acele de gheata care se formeaza la congelator. Iata ca am gasit o metoda sa imbunatatesc inghetata, care nu e obligatoriu sa fie bocna, si e mult mai atractiva in forma asta.

Am folosit fructe de padure congelate, banane congelate pe jumatate (banana foarte bine congelata ii da mult de furca blenderului meu ), iaurt grecesc si putina miere. Evident, cantitatile pot fi ajustate dupa gust si inspiratie.
Citește continuarea »

Dupa ploaie in parc.
-Doar in leagan vreau. Am servetele, sterg leaganul si ma dau, zice hotarat Andrei.
Cam liniste, putini copii s-au incumetat. Si cum stateam noi asa respirand aer curat odata se aude un isteric:
-Tantalaule, nu esti in stare sa mergi pe strada! In fiecare zi cazi de 7 ori pana ajungi acasa. Maine o sa-ti rupi gatul, urechile. Esti tot timpul in pericol, nu mai suport asa ceva! Cum poti sa fii asa prostalau?
La intrarea in parc un pusti simpatic, de vreo 8-9 ani, asculta toata ploaia asta de injurii. Omul nostru mandru nevoie mare intra in parc si se indreapta spre o banca. Aici doua dudui il intampina foarte amuzate.
-Nu mai suport sa fie asa prostovan, urla tipul mandru de el.
Cucoanele se hilizesc de placere. Baietelul alearga la joaca. Dupa 5 minute individul reincepe sirul de umilinte:
-Alex! Alex!Alex!
-Lasa-ma, sunt aici.
-Esti bine? vreau doar sa vad daca esti intreg. Sigur nu ti-ai rupt nimic?
Hihihihihihi se aude corul de admiratoare..
Cata minte poti avea sa-ti umilesti copilul in halul asta si sa nu-ti dai seama? Ne minunam mai toti parintii ca sunt copiii atat de violenti si de intoleranti dar nu ne trece prin cap ca noi am putea fi cauza.
Urla furia in mine! Mai mult neputinta de a nu putea face nimic. Sau lasitatea de a nu ma duce sa-l iau de guler pe individ sa-i zic vreo doua. Macar m-as fi racorit!
M-am racorit la propriu, cu Andrei, scuturand cu umbrela toti copacii pe sub care am trecut. Ce-am mai fi tropait prin balti, doar ca pantofii nostri n-ar fi rezistat. Bine, am tropait prin cateva dar sa nu spuneti nimanui, cine stie pe cine enervam!

Multumita parintilor mei si lui Dumnezeu sunt inzestrata cu o bogata podoaba capilara, un par sanatos si “ondulat natural”, cum ii place mamei sa se mandreasca de cate ori are ocazia. Drept pentru care am fost chinul tuturor coafezelor cu care m-am intersectat sau al majoritatii. In copilarie era mai simplu, ca doar copiii nu au de ales, asta e tunsoarea si defilezi cu ea. Stilul castron m-a chinuit pana pe la 14 ani, cand (sta dovada fotografia de buletin) m-am transformat intr-un arici revoltat cu parul tuns scurt, fiecare fir de par revoltat si indreptat in alta directie. Minunat pentru oricine, cu atat mai mult pentru o adolescenta (vroiam sa spun adolescenta revoltata dar ma abtin de la pleonasm). Astfel ca pe toata perioada liceului nu m-am mai tuns, decat o usoara scurtare de varfuri cand minunea ondulata ajungea aproape de partile dorsale.
Citește continuarea »

Dimineata, 2 martie. Ploua cu galeata. Bucuroase ca trebuie sa incepem dis de dimineata ne bulucim intr-un autobuz nu prea aglomerat. Copiii, ca de obicei, vor sa se aseze. Nu conteaza cat de mult sau putin mergem, ei vor sa stea jos. Parea ca e loc dar, daca te uiti mai bine, jumatate din locuri sunt ocupate cu umbrele sau pachete. Unele doamne  considera ca trebuie sa ocupe cate 2 locuri, doar e luna femeii. Nicio bucurie cand se elibereaza cate unul, mai toate au fost botezate, doar ploua afara.
Cum ajungem soarele ne face cu ochiul. Uf, parca mai seamana a primavara 🙂
La intoarcere toata lumea se grabeste fantastic. Abia reusesc sa urc in deja celebrul autobuz, dupa ce ma turtesc usile de doua ori. In oras e deja ambuteiaj . Calatori grabiti se roaga de sofer sa le deschida ca ajung mai repede pe jos. Evident, nici vorba de asa ceva. “De ce n-ai coborat in statie?” Si o raza de soare vine de unde nici prin cap nu-mi trecea. O bunicuta cu o sapca rosie pe cap se lupta din greu pe telefon. Era un sunet asa cunoscut.. Cand colo, ce sa vezi? Isi facea exercitiile la duolingo 🙂 Asta mi-a facut ziua mi-nu-na-ta! Iu-hu-huuuuuuuuuu!
Sa avem o primavara fantastica!