Erau tineri si frumosi. El era frumos ca un fotomodel si era tare mandru de asta. Petrecea ore intregi in fata oglinzii, netezindu-si o suvita rebela inexistenta. In rest dormea mult si se gandea cum sa stoarca bani de la taica’sau. Era rebel, ca orice copil cu parinti despartiti. Nu intelegea cum de tatal sau, medic fiind, ii dadea de fiecare data cand se intalneau cat sa bea un suc cu o fata intrun club de fite. La aproape 30 de ani ai lui merita mai mult. Nu se gandise niciodata sa munceasca in adevaratul sens al cuvantului. Tragea de el de luni bune sa faca curat la demisol. Aveau acolo 2 camere pe care primise incuviintarea sa le inchirieze dar nu avea suficient chef sa stranga varul de pe jos. In schimb stia exact ce sistem audio isi va lua cu banii de pe prima chirie. Si mai avea un prieten foarte bun. Cel mai bun. Cainele sau. Un vitel de vreo 70 kg care-i dormea langa el in pat daca era un loc liber.
Ea era flatata de atentia unuia ca el. Era frumoasa, asa cum dragostea te infrumuseteaza cand esti tanar si lumea e a ta.
Era in mai si Bucurestiul in vremea aia se pregatea sa devina inabusitor.
Leneveau si le era cald.
Cu o sticla de apa in mana, ea se gandea la ce vor face in seara respectiva. O plimbare, dar unde? Se indreapta spre chiuveta, isi uda mainile si-l stropeste pe el. El? Morocanos si foarte afectat. Il mai stropeste odata, el se sterge spunand ceva printre dinti. Nici nu mai conteaza ce a zis. Ea, contrariata si pusa pe joaca ia sticla cu apa si i-o toarna in cap.Pleoasc! El – soc total. Se ridica in graba, iese pe usa fara sa zica nimic si nici ca-l mai vede vreodata.