Bistro Lila

De cand Noom ma tot trage de maneca sa nu mai sar peste mese sunt mereu pregatita si pentru gustari, iar gustarile mele favorite de dimineata (10-11) sunt salatele. Foarte simplu de facut, satioase, ma ajuta de fiecare data sa nu mai fiu asa infometata nici la masa de pranz. Salata de astazi am pregatit-o in 5 min, timp in care am desfacut si scurs conserva de fasole rosie (400 g ), cea de sardine, am spalat si tocat frunze de praz, am adaugat o lingurita de seminte de in si una de seminte de floarea soarelui si deasupra am stors zeama de la jumatate de lamaie. Am obtinut 2 portii indestulatoare, la care uneori mancam si o felie de paine de secara cu seminte.

Delicios!

Pentru ca prima mea incercare de a face croissant nu a avut succes,  multa vreme am crezut ca nu are rost sa mai incerc. Recitand Frantuzoaicele nu se ingrasa mi-a revenit cheful de a incerca multe dintre retetele din carte, de la supa de praz si  rata pana la croissant sau chifle cu mac. Asa cum ma asteptam, in materie de croissant e musai sa intrebi  o frantuzoaica 🙂  Rezultatele au fost peste asteptari, mai ales ca nu am avut rabdare sa respect toti pasii. Toata lumea a declarat ca ar vrea sa aiba in fiecare zi macar un croissant ca asta la micul dejun.

Procedeul nu e deloc complicat, insa foarte migalos. Reteta din carte recomanda sa incepem pregatirea aluatului de vineri seara pentru a savura croissant duminica dimineata.
Citește continuarea »

Cea de a doua carte aleasa in cadrul campaniei vALLuntar 2 este Kim de Rudyard Kipling. Nu mai stiu exact ce m-a determinat sa o aleg,  nu a fost deloc  usor pentru ca foarte multe carti imi faceau cu ochiul. Poate Cartea junglei sa fi fost imblodul . Si nu am regretat. Cartea prezinta o perioada din viata lui Kim, un baietel irlandez crescut in India, mai exact viata ca o calatorie in care nu atat destinatia e importanta, ci experientele de pe drum. Kim nu e calauzit de Bagheera ci de un lama tibetan, o oarecare asemanare  daca tinem cont de cultura indiana.

Desi Kim era un baiat alb se integrase perfect in tara de adoptie. Cunostea toate cotloanele si dialectele si invatase sa se descurce de la o varsta foarte frageda. Intalnirea cu lama ii schimba cursul vietii si il ajuta sa-si implineasca destinul. Sa fie povestea copilariei sau o poveste de spionaj? Kim se implica cu detasare in Marele joc de spionaj dus de marile puteri europene in India de sfarsit de secol XIX.
Citește continuarea »

Am gasit un joc de familie foarte amuzant si un bun prilej de a-i incuraja pe copii sa incerce diverse gusturi si arome.

Se poate juca in cel putin 2 persoane. Organizatorul pregateste in secret alimentele pentru degustat, bucatele aproximativ egale pentru toti degustatorii. Au am folosit cubulete de branza, felii de curmala, kiwi, banana, portocale, lamai si ciocolata. Fiecare poate  folosi ce doreste dar trebuie sa tina cont si de preferintele participantilor. Nu insistam cu nimic, daca vreunul dintre alimente este respins trecem la urmatorul, insistand am accentua senzatia de respingere. Surpriza lor a fost lamaia, nu o mai gustasera niciodata asa (in limonada sau in ceai nu o vad, in nici un caz nu ar fi acceptat de buna voie sa guste din felia de lamaie).

Degustatorii sunt legati la ochi. Primesc pe rand cate o bucatita si sunt incurajati sa o pipaie, sa o miroasa, apoi sa o puna pe limba, sa o plimbe usor prin gura si abia la sfarsit sa o mestece. Trebuie sa descrie in permanenta ce si cum o simt, gust, consistenta, forma, etc. Castiga cel care rezista cat mai mult inainte de a o mesteca, sau cel care descrie cat mai bine, insa trebuie tinut cont si de varsta participantilor (cei mai sunt clar avantajati, vor povesti mai mult, vor rezista mai mult). Dar noi am jucat nu pentru a castiga ci pentru a-i incuraja sa testeze, sa aiba rabdare, sa faca descoperiri. Si le-a placut, chiar daca Andrei a fost tentat sa renunte dupa lamaie 🙂 .

Cred ca jocul este foarte potrivit si pentru adulti. Ma gandesc ca e o metoda buna pentru a descoperi condimente, vinuri, branzeturi, combinatii, orice ne trece prin cap.

Distractie placuta!

Nu puteam să stau deoparte nici de data asta, așa că particip cu drag la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA,  si am mare nevoie de ajutor:  am nevoie de minim 15 comentarii pentru a putea planta un copacel.

Dar să revenim la carte. Nu știu daca am ales cel mai bine cartea, in sensul ca va aduna multe comentarii pentru copacel, insa chiar imi doream să citesc aceasta carte.  Facultatea lucrurilor de prisos nu e o carte lejera, de citit in pauze sau in tramvai. Cel puțin eu am avut nevoie de timp să o rumeg pe indelete. Poate am exagerat dar e greu sa citești despre atatea lucruri absurde, cum erau anchetele sovietice, fără să te revolți si să te ingrozesti la gândul că astfel de situații s-au intâmplat si se mai pot oricând întampla.

Titlul m-a intrigat încă de la început, și mi se părea foarte important să aflu la care facultate anume se referea și cum putea să fie de prisos. Deși am aflat in scurt timp care facultate anume era numita pe față de prisos,  am ințeles că acest lucru conta foarte puțin, oricare alta ar fi putut fi în locul ei, tot ce nu venea pe linie de partid de la ilustrul conducator ajungea sau era ajutat să ajunga de prisos.
Citește continuarea »

Una din aplicatiile pe care le folosesc pe telefon este Noom, o aplicatie foarte utila care ma ajuta in lupta cu kilogramele. Cu ce ma ajuta? In primul rand ma pune sa tin un jurnal, sa trec acolo tot ce mananc si-mi calculeaza imediat caloriile si ma anunta ce si unde sa mai schimb, la ce sa renunt. De asemeni ma ajuta sa nu mai uit de cele 3 mese principale si 2 gustari, imediat primesc notificare ca e timpul sa mananc. Imi pare rau ca nu trimite si notificari sa beau apa, mai mereu uit sa beau apa.

Are si pedometru care masoara automat pasii, nu e nevoie sa-l deschid de fiecare data, si consuma mai putin din bateria telefonului decat alte aplicatii (walk mate, de ex). ma incurajeaza sa-mi trec si alte exercitii fizice pe care le fac si-mi arata cate calorii consum in functie de exercitiu si timp.
Citește continuarea »

Inainte de a ma apuca de recenzia din campania vaALLuntar vreau sa scriu cateva randuri despre o carte foarte interesanta pe care am primit-o de la Claudette (multumesc) . Semnificatia secreta a banilor, de Cloe si Claudio Mandales mi-a lamurit cateva dintre intrebarile mele in domeniul relatiilor interpersonale, atat in familie dar si cu prieteni sau chiar cunoscuti. Pentru ca nu sunt atat de importanti banii in sine, pentru mine, uneori nu-mi e atat de clar sau usor sa lamuresc din start problemele financiare si uneori relatiile interpersonale se impotmolesc. Situatiile prezentate in carte sunt diverse, de la copii care nu se mai inteleg cu parintii nici la maturitate, la soti care realizeaza mai greu motivele neintelegerilor dintre ei, la refacerea dupa divort, santajul in cuplu, parinti care-si trateaza inechitabil copiii, etc.
Citește continuarea »