Nu puteam să stau deoparte nici de data asta, așa că particip cu drag la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, si am mare nevoie de ajutor: am nevoie de minim 15 comentarii pentru a putea planta un copacel.
Dar să revenim la carte. Nu știu daca am ales cel mai bine cartea, in sensul ca va aduna multe comentarii pentru copacel, insa chiar imi doream să citesc aceasta carte. Facultatea lucrurilor de prisos nu e o carte lejera, de citit in pauze sau in tramvai. Cel puțin eu am avut nevoie de timp să o rumeg pe indelete. Poate am exagerat dar e greu sa citești despre atatea lucruri absurde, cum erau anchetele sovietice, fără să te revolți si să te ingrozesti la gândul că astfel de situații s-au intâmplat si se mai pot oricând întampla.
Titlul m-a intrigat încă de la început, și mi se părea foarte important să aflu la care facultate anume se referea și cum putea să fie de prisos. Deși am aflat in scurt timp care facultate anume era numita pe față de prisos, am ințeles că acest lucru conta foarte puțin, oricare alta ar fi putut fi în locul ei, tot ce nu venea pe linie de partid de la ilustrul conducator ajungea sau era ajutat să ajunga de prisos.
Cine ar fi putut mai bine să povestească despre modul in care se desfășurau anchetele decât cineva care a fost arestat și a trait pe pielea lui cosmarul? Iuri Dumbrovski a trait 18 ani în lagarele comuniste. Este admirabil cum reușește să înfățișeze totul cu seninătate, ironie chiar, și cu o oarecare detașare. Dintre cele 3 carți ale sale, aceasta este singura care nu a putut fi publicată in comunism.
Povestea nu e complicată. Muzeologul Zibin este anchetat pentru dispariția unor monede de aur, la descoperirea carora a participat. Toate acțiunile sale il invinovatesc, în opinia anchetatorilor. Cum e posibil ca după asemenea descoperire să invite o fată la pescuit? Și să fie prins cu votka si mâncare asupra sa? Anchetele interminabile distrug pana și dorința de viață. Să fii terorizat zile și nopți la rând să recunoști, deși habar nu ai ce trebuie să recunoști.. Când crezi ca ai vazut toate fațetele absurdului, la ancheta si anchetatori, atunci te surprinde altă absurditate. Un anchetator devine foarte bogat prin publicarea declarațiilor anchetaților. Nu îi era suficienta poziția sa, ca anchetator, și toate privilegiile ce decurgeau de aici, devine și un scriitor important, publicat, si, de ce nu, bogat. Îsi servea interlocutorii cu bomboane și ei scriau, ce era sa facă?
Se spune că singura cale pentru a nu repeta greșelile din trecut e cunoașterea istoriei. Și ințelegerea ei. Facultatea lucrurilor de prisos ne ajuta să înțelegem mai bine cum au trait oamenii in comunism. Toți cei care am trait in comunism, o perioada mai mare sau mai mica, vrem să credem că știm ce a însemnat pentru omenire. Însă cei mai mulți cunosc doar adevarul lor, limitat de experiențele personale sau cele cu care au venit in contact. Doar asa cred ca se poate explica existența atâtor nostalgici. Cartea asta te ajută să vezi și să înțelegi lucruri pe care ai prefera să le ignori. Însă soluția nu e ignorarea, ci mai degrabă cunoașterea.
Vă mulțumesc pentru răbdare! Nu uitați, vă rog, de copacel! Multumesc!
22 Comentarii
Dan a comentat...
Incredibila povestea si abia astept sa citesc. si cand te gandesti ca si la noi a fost asa mult timp…
Laura a comentat...
Am mai auzit de aceasta carte, dar pana acum nu am citi o recenzie a ei.
Si eu am fost intrigata de catre titlul ei, iar acum ca am aflat mai multe despre poveste sunt dornica sa aflu mai mult, sper să ajung sa imi iau cartea si sa o citesc cat mai curand.
liladoarea a comentat...
Multumesc! Da, chiar este o carte care merita 🙂
Maria a comentat...
Interesant subiectul cărții, deși, recunosc, nu cred că mi-ar plăcea să citesc o asemenea carte.
Mult succes la plantat copăcei 🙂
Florin Morosan a comentat...
Titlul e intrigant și misterios, te duce cu gândul la cu totul altceva decât subiectul cărții. Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. Dar pare o carte foarte interesantă, care merită citită. Din comunism nu am prins decât aproximativ 2 ani …
Spor la strâns comentarii și plantat copăcei.
Toate cele bune!
nela a comentat...
wow, ce poveste de poveste!:) o viata cat mai lunga copaceilor!
liladoarea a comentat...
Multumesc tuturor!
simsim a comentat...
eu sper sa termin in weekend cartea asta. tot asa ca tine incerc sa o citesc cu atentie. e o cartea foarte frumoasa. spor la copacei:)
chefgonin a comentat...
Interesanta reteta, imagini frumoase, foarte gustoase, îmi place blog-ul are mai multe variante şi este de înaltă calitate… Va invitam sa vizitati blog-ul meu din Valencia, cu reţete tradiţionale din regiunea Valencia.
http://valenciagastronomic.blogspot.com.es
În această săptămână “fritters dovleac reteta” şi săptămâna următoare “Mona Paşti din Valencia” ai de gând să-şi piardă?
În blog-ul meu puteţi găsi un Traducător
ta, dacă vă place gastronomie valenciană, puteţi plasa codul HTML pe blog-ul dvs., şi veţi avea acces direct la blog-ul meu, veţi vedea că se drăguţ.
Claudia a comentat...
Dupa ce am citit cartea Lisei See si am aflat cum era viata in China anilor 60 cred ca ar fi interesant de citit si cartea despre care ne povestesti tu
Cris a comentat...
Da, foarte intrigant titlul. Legat de recenzia ta, si mie mi se pare ca o carte se citeste in intimitate sufleteasca, nu in tramvai sau in pauze, pentru ca nu poti sa patrunzi in universul ei.
liladoarea a comentat...
Uneori citesc in metrou sau in pauze, dar nu orice carte se potriveste pentru asta.
Multumesc mult pentru comentarii!
Iuliana a comentat...
Acum dupa atatia ani de cand nu mai exista comunismul pare de necrezut ce se intampla atunci. E bine sa nu uitam ca altfel istoria se repeta.
costi a comentat...
Nu cred ca acest gen de lucruri sunt neaparat specifice comunismului. Am fi surprinsi sa vedem cate chestii din astea se intampla si in democratia noastra de zi cu zi.
Teodea a comentat...
Mereu m-a fascinat trecutul. Aceasta carte pare a fi perfecta pentru a-mi potoli setea de cunoastere. As citi-o la umba unui copacel…
liladoarea a comentat...
Multumesc pentru comentarii si va mai astept!
@costi ai dreptate, nu doar in comunism e posibil asa ceva, din pacate.
Kadia a comentat...
Imi inchipui ca nu este usor de trait sub nicio dictatura, iar cand oamenii sunt prosti sau au ceva de demonstrat pot fi extrem de periculosi.
O Oană a comentat...
Titlul m-a dus cu gândul la cu totul altceva. Mă bucur că am aflat mai multe despre carte.
Rux - Copilarim a comentat...
Uneori sub impresia unei libertati se ascund mult mai multe .. oprelisti, piedici si asa mai departe. Iar violenta si instigarea la violenta…nu atrage decat violenta. Si.. victime colaterale.
liladoarea a comentat...
Va multumesc tuturor! Copacelul e aproape gata 🙂
melly a comentat...
O carte promitatoare, am sa o trec si pe lista mea. Chiar mi-ar placea sa o citesc.
Andreea Toma a comentat...
Cu acelasi sentiment am ales si eu cartea, riscand ca nu foarte multi sa fie atrasi de ea. Foarte putine recenzii se gaseau atunci despre ea. Acum, numarul lor a crescut si ma bucur. Si totusi, nu se citeste atat de greu pe cat ar parea, desi nu e nici o lectura usoara. Felicitari pentru alegere.:)