Bistro Lila

Cu puțină întârziere m-am hotărât să povestesc despre lansarea carții Mitul temei pentru acasă, de Alfie Kohn. Subiectul este foarte incitant, de aceea m-am și dus la lansare. Am tot citit pe tema asta și mă gândesc de multă vreme cum ar fi posibil să scăpăm de temele pentru acasa. În teorie sună foarte frumos, în realitate însă.. În școlile noastre cu 30-35 de elevi în clasă foarte rar copiii pot pleca cu lecția învățată din clasa. În țările în care copiii  stau mai mult de   4-5-6 ore în școala, ce lucram noi la teme se realizează tot la școala, sau macar alt gen de aplicații. Matematica nu se poate învața fără exercițiu, la fel ca multe alte materii.

M-am dus la lansare bucuroasă să aflu secretul care să ne faca viața mai ușoara. Am cumparat și cartea însă n-am mai citit-o, mi-a disparut elanul cand și autorul, în discutța online cu publicul, mi-a confirmat ceea ce știam deja: vorbim de sisteme de educație diferite.
Citește continuarea »

Vara aceasta nu am tinut cont foarte mult de listele de lecturi suplimentare primite la scoala. Andrei (8 ani) citise Vrajitorul din Oz, Micutul Nicolas si O vrajitoare ingrozitoare in timpul scolii. In vacanta a inceput cu Frank Einstein si motorul cu antimaterie, pentru ca-i povestise Mara despre ea si li s-a parut foarte amuzanta, apoi Emil si detectivii si Marele urias prietenos Roald Dahl. Asteapta la rand Charlie si fabrica de ciocolata si Charlie si marele ascensor de sticla, insa va trebui sa ne ocupam si de lista de la scoala, cu Alice in Tara minunilor, Cuore inima de copil, Gavroche si Cosette, Colt alb si Cartile junglei. Nu stiu daca va apuca sa le termine pe toate, m-am bucurat ca citeste, am cautat sa-i gasesc unele amuzante care sa-l atraga si o sa dam noi de cap si listei obligatorii.
Citește continuarea »

Desi iubesc ciresele nu am facut pana acum prajituri cu ele. Le preferam proaspete, foarte rar vreo dulceata in clatite. Dar anul asta am fost cu copiii la bunici, la cirese. Sa stai in ciresul incarcat sau sub el nu se poate compara cu nimic in lume. Nu te poti opri din mancat si nici din cules. Asa ca fara sa vrei galeata de langa tine se umple cu cele mai proaspete cirese din lume si cele mai gustoase, chiar daca nu sunt asa dolofane ca cele de la piata. Asa ca nu am mai putut sa ma fofilez si a trebuit sa fac si prajituri cu ele. Si daca tot e vacanta nu se putea sa gatesc altfel decat cu copiii. Am gasit o reteta foarte usor de facut , mai putin partea cu scos samburii. Bine, cu o ustensila de scos samburi mai rasarita probabil s-ar fi descurcat mai usor si copiii, eu am scos samburii cu ajutorul unei furculite si a durat ceva pana am terminat. Dar odata termina operatiunea asta restul a fost floare la ureche.
Citește continuarea »

Tot ca sa ne imbogatim cunostintele  fara sa ne sperie vreo enciclopedie si sa ne mai si distram am descoperit recent si jocul Genius Inventii incredibile.

Inarmati cu carticele de studiu exersam cat de bine poti retine niste informatii studiate 3 min, minute masurate de clepsidra. Informatii foarte variate cu inventii din domenii foarte variate, de la inventarea busolei, a calculatorului, a penicilinei, airbagului sau chiar a hamburgerului. Jocul este recomandat de la 9 ani, insa a jucat si Andrei o tura, de curiozitate. Nu are inca suficienta rabdare, mai asteptam, insa Mara il joaca cu drag, cel putin deocamdata.
Citește continuarea »

Pentru ca e vacanta si nu toata lumea se inghesuie sa puna mana pe vreo enciclopedie, ma bucur ca am gasit jocuri care sa ne tina departe de tableta pentru o vreme si sa ne aduca si multe informatii de cultura generala. Sigur, si pe tableta sunt jocuri de cultura generala, dar fiecare cu farmecul sau. Si niciodata nu sunt prea multe, nu-i asa? 🙂

Primul joc de care vreau sa va vorbesc e  GlobeWizz (6+). L-am descoperit de 1 iunie si il jucam cu placere. E drept ca Andrei a fost mai reticent la inceput insa a prins si el gustul si il jucam cu drag in 3-4.

Citește continuarea »

Pentru ca avantul Marei de a citi scazuse in ultima vreme eram putin ingijorata si am tot cautat carti care sa-i deschida interesul pentru lectura. La inceputul vacantei ea singura si-a ales din biblioteca Ulita copilariei a lui Ionel Teodoreanu. A continuat sa o citeasca chiar daca era destul de contrariata de bunicii din poveste si de atitudinea lor. Dupa ce a terminat-o parca nimic nu-i mai parea interesant. Asta pana la Charlie si Fabrica de ciocolata, pe care a terminat-o rapid, a mancat-o pe paine cum s-ar spune. Am comandat deja Charlie si marele ascensor de sticla, sper sa-i placa la fel de mult. Acum citeste cu placere Dincolo de padurea intunecata, primul volum din seria Cronicile lumii de margine, sper sa aiba rabdare cu toate cele 3 carti din serie . Mai are in asteptare Narnia si Fetita celei de a sasea luni, si isi doreste Cum sa-ti dresezi dragonul, pentru ca a vazut filmul si i-a placut foarte mult. Se pare ca inca  sunt filme care te fac sa citesti si cartea,cel putin in cazul Narniei sau al dragonului functioneaza.

Ce carti mai recomandati pentru varsta asta? Multumesc

Am crescut cu ideea ca placerile sunt ceva minor in viata, ba chiar rusinos pe undeva. Trebuie sa muncesti, sa inveti, restul era in plus. ” Nu mai pierde vremea! Ce sa faci la plaja? stai cu fundul in sus ca trantorii, doar pierzi vremea”. Auzeam asta atat de des ca nici nu mai stiu exact unde, doar ca se repeta la nesfarsit. Multa vreme am fost foarte nefericita, pentru ca-mi cenzuram cela mai mici placeri, de cele mai multe ori inconstient. A trebui sa invat sa ma bucur de un pahar de apa limpede si racoritoare intr-o zi de vara, de parfumul si catifeaua unui trandafir, de vantul naravas care imi strica coafura, de buburuza care leneveste la soare si cate si mai cate. Era sa scriu si de zambetul unui copil dar asta am iubit dintotdeauna – oamenii si apropierea dintre oameni, iar la copii sunt mult mai naturali in gesturi si sentimente, nu i-a ajuns falsitatea inca si nu se straduiesc sa o exprime ca noi, oamenii mari.

Pe partea cu hainele si mancarea lucrurile erau oarecum simple, ca nu exista mare variatie, trebuia sa te multumesti cu ce se gasea. Erai imbracat, nu-ti era frig, erai mancat, nu aveai burta goala. O inghetata, oricat era de buna, imi umfla gatul si capatam penicilina pentru cel putin o saptamana..Capsunele? Ma umpleau de urticarii care ma chinuiau la nesfarsit..De citit, si asta era destul de greu, carti nu prea se gaseau si nici cei din jurul meu nu prea citeau, ca sa avem ce experiente sa impartasim. Am insa o amintire din copilarie foarte persistenta, cu cartile. Nu aveam 6 ani iar parintii mei administrau un depozit de carti. Era o casuta de lemn, gen hambar, cu o scara interioara si sosisera cartile de scoala.Manualele. Doamne ce melanj de mirosuri: lemn vechi amestecat cu cerneala si hartie proaspat tiparita. Cotrobaiam la nesfarsit printre stive de pachete cu carti, asa cum m-as fi plimbat printr-un tinut de ciocolata, ca un catelus ce-si adulmeca osul. Si lemnul scartia la fiecare pas…  Mangaiam pachetele uriase de carti invelite frumos in hartie si legate cu sfoara, scoteam pe furis cate o carte pe care o miroseam si o rasfoiam la nesfarsit, pana ma induram intr-un final sa o pun la loc. Imi amintesc de o carte carte trebuie sa fi fost de botanica  (cred ca nu stiam sa citesc) care avea niste planse cu schema florii fascinante. Cred ca a fost cea mai frumoasa zi a copilariei mele. Desi au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, in momentele mele de liniste inchid ochii si ma plimb printre muntii de carti ambalati scolareste in hartie groasa si legati cu sfoara.

Citește continuarea »

Sa fie oare cel mai greu lucru de pe pamant? Cum ce anume? Sa fii parinte. Atatea decizii pe care le iei pentru copilul tau, nu pentru tine,  de cele mai multe ori ferm convins ca sunt cele mai corecte, te duc uneori pe niste carari intortocheate care te fac sa pui totul la indoiala. Oare era mai bine daca procedam altfel? Nu vom stii niciodata, nu mai avem cum sa ne intoarcem din drum.

Nu exista cuvinte care sa exprime bucuria pe care o simti cand constientizezi ca ai un copil frumos, sanatos si destept. Daca el vrea sa invete literele la 4 ani nu vad de ce ai vrea sa te opui. Il incurajezi cum poti, incercand sa nu pui presiune pe el. Il duci la scoala si te minunezi in ce generatie de genii ai nimerit. Pana la sfarsit de clasa a doua toata clasa are FB pe linie. Intotdeauna ti-ai spus ca n-o sa-ti trimit copilul la concursuri, ca sunt prea multe, ca e o industrie, ca il lasi sa-si traiasca copilaria. Dar FB in toata clasa nu poate sa nu te puna pe ganduri. Cum se face ca din copiii astia de FB pe linie se ajunge in clasa a 8 a sa nu ia nimeni peste 5 la testele nationale? Chiar sunt ei speciali? Si uite asa incepi sa-l lasi la concursuri. Lui ii place, incepe sa vina cu premii, chiar nationale, si incepi dintr-o data se te simti mai bine, mai linistit. Concursurile il tin in priza, se pregateste pentru ele si nu mai e nevoie sa se pregateasca in plus pentru scoala, merge chiar la un cerc de performanta, din proprie initiativa, nu presat de tine, crezi ca esti pe drumul cel bun.
Citește continuarea »

Am gasit un joc de familie foarte amuzant si un bun prilej de a-i incuraja pe copii sa incerce diverse gusturi si arome.

Se poate juca in cel putin 2 persoane. Organizatorul pregateste in secret alimentele pentru degustat, bucatele aproximativ egale pentru toti degustatorii. Au am folosit cubulete de branza, felii de curmala, kiwi, banana, portocale, lamai si ciocolata. Fiecare poate  folosi ce doreste dar trebuie sa tina cont si de preferintele participantilor. Nu insistam cu nimic, daca vreunul dintre alimente este respins trecem la urmatorul, insistand am accentua senzatia de respingere. Surpriza lor a fost lamaia, nu o mai gustasera niciodata asa (in limonada sau in ceai nu o vad, in nici un caz nu ar fi acceptat de buna voie sa guste din felia de lamaie).

Degustatorii sunt legati la ochi. Primesc pe rand cate o bucatita si sunt incurajati sa o pipaie, sa o miroasa, apoi sa o puna pe limba, sa o plimbe usor prin gura si abia la sfarsit sa o mestece. Trebuie sa descrie in permanenta ce si cum o simt, gust, consistenta, forma, etc. Castiga cel care rezista cat mai mult inainte de a o mesteca, sau cel care descrie cat mai bine, insa trebuie tinut cont si de varsta participantilor (cei mai sunt clar avantajati, vor povesti mai mult, vor rezista mai mult). Dar noi am jucat nu pentru a castiga ci pentru a-i incuraja sa testeze, sa aiba rabdare, sa faca descoperiri. Si le-a placut, chiar daca Andrei a fost tentat sa renunte dupa lamaie 🙂 .

Cred ca jocul este foarte potrivit si pentru adulti. Ma gandesc ca e o metoda buna pentru a descoperi condimente, vinuri, branzeturi, combinatii, orice ne trece prin cap.

Distractie placuta!

Am ajuns in Sighisoara intr-un weekend de iarna. Copiii nu erau prea incantati sa schimbam  partia din Azuga pe o cetate si ne-am lamurit repede ca aici nu vom avea unde sa ne dam cu saniuta. Nu ma gandisem pana atunci ca pe copii s-ar putea sa nu-i fascineze cetatea asa ca pe noi, ba chiar ca ar putea sa se plictiseasca teribil.

Cazati in Cetate, la Casa Legenda, au fost incantati de camera si decoratiunile ei. Usile de casuta piticilor, baia cu robineti de cupru (mami, de ce avem telefon in dus?), nisele cu flori si lampi, atmosfera de cetate, bucataria in pivnita au fost suficiente motive de atractie pentru inceput. Si pentru ca era destul de frig nu prea aveu chef de umblat pe strazi si vizitat, ar fi preferat jocurile in camera, improvizate la moment.
Citește continuarea »