Bistro Lila

Ca multi alti parinti ma preocupa stimularea atentiei la copii, in special la scolari.

Am gasit materiale interesante si vreau sa la adun aici, sa le gasesc mai usor.

Un prim exemplu am gasit aici, cateva joculete amuzante pentru scolari care sa-i ajute sa-si concentreze atentia.

Jocuri pentru copii, chiar si mai mici, foarte interesante si atractive am gasit aici.

Si o carte despre creativitate si inteligenta emotionala, pe care tocmai o studiez 🙂

Voi reveni cu noutati!

P: Ajută-ţi copilul să fie cel mai bun din clasă. Vezi aici cum

Traim intro tara in care cainii mananca sunca presata, cascaval si peste la centrele de caini iar copiii si batranii se multumesc adesea cu o felie de paine pe zi. Nimic nu justifica furtul dar foamea uneori nu te mai lasa sa judeci limpede.

Ma obsedeaza de ceva vreme o stire vazuta la teve. Intr-un sat exista o cantina sociala. Cum e criza evident s-au redus fondurile. Cei de la cantina s-au vazut obligati sa introduca o limitare: doar 2 persoane de familie acceptate pe zi. Grea masura pentru cei cu copii, mai ales cei cu multi copii. Povestea un astfel de tata nefericit: ii trimitem pe copiii mai mici. O data pe saptamana ajungeau si parintii la centru. De cand nu ati mai mancat? de cateva zile, si de o saptamana ceva cald.

Sigur, nu sunt de incurajat cei care fac atatia copiii si ii chinuie in asemenea hal dar ce fel de oameni suntem noi care construim centre de lux pentru animale in timp ce copii si batrani se sting incet de inanitie in sec XXI?

Evident, de cand e lumea si pamantul cel ce fura o bucata de paine zace in inchisoare iar cel ce fura o fabrica, un oras, o tara capata functii publice si ne conduce. E in genele noastre, nu?

In ciuda tuturor greutatilor datorate vremilor in care traim am ajuns dupa ceva vreme sa-mi practic iar meseria. Mult mai cu sarg si mult mai cu sens. Ii ajut pe niste copii care poate nu-si vad parintii cu lunile sa scrie corect ( chiar daca in clasa a v a), sa socoteasca, sa intre la un liceu mai bun, sa aiba o sansa in plus. Chiar daca ei nu-si dau inca seama sunt foarte norocosi. Norocosi ca au ajuns aici, unde niste oameni au realizat ca nu e suficient un acoperis deasupra capului, haine si mancare pentru ca viitorul lor sa nu arate ca cel al parintilor lor. Norocosi ca sunt oameni care se lupta pentru ei, chiar atunci cand parintii au renuntat sau nu au stiut sa se lupte suficient pentru copiii lor.

E drept ca familia nu poate fi inlocuita de nimeni niciodata. Dar cu ceva ajutor poti depasi orice trauma si poti ajunge sa cresti frumos, oricata  intristare ai ascunde in sufletul tau de copil.

Ajutati copiii! Ajutati-i pe cei ce-i ajuta pe copii! Ajutati viitorul!

gard de toamna

Trecem prin perioade tulburi, si suntem foarte stresati. Ca si saptamana trecuta insa si weekendul acesta am avut parte de o oaza de relaxare, neasteptata. Uitam prea des de bucuria lucrurilor simple si la indemana.

catina

Am colindat pe dealuri, am cules mere, prune, pere, flori. La catina ne-am multumit sa o admiram de la distanta. Chiar si asa m-am ales cu un tep in talpa, dar a iesit fara probleme. As vrea mai des sa ma intep intr-un astfel de loc. 🙂

Citește continuarea »

De curand a inceput si Andrei sa reuseasca sa coloreze. Si pana acum a colorat dar fara legatura cu modelul propus:) Poate ca-l mosteneste pe taica’su, care intrebat fiind ce reprezinta mazgaleala sa a raspuns foarte sigur pe el: serpi incolaciti. Si la urma urmei, noi adultii habar nu avem sa intelegem desenele copiilor, nu degeaba am recitit de curand Micul Print.
Sa revenim. Daca prichindelul dvs e interesat de colorat incercati povestile lui Jester. Povestea e amuzanta, personajele haioase, copiii au de colorat propria lor carte 🙂 Mara il cunostea de mult pe Jester, acum il descopera si Andrei si e foarte incantat.

Azi va invit la concurs. Pentru ca am tot scris de placerea lecturii pentru copii iata ca pe curbubeu.com puteti castiga o carte pe care sa i-o cititi prichindelului vostru.

Succes!

Foarte multe discutii pe tema asta – de ce nu mai sunt copiii in fata blocului.

Sigur ca si eu am crescut in spatele blocului. Uram vacantele pentru ca cei mai multi copii plecau la bunici si eu ramaneam cam singura pe langa bloc. Dar ma gandesc cu groaza sa-mi las copiii la joaca pe langa bloc. Locuim in zona centrala, cat de cat. In fata blocului e o parcare si un mic paculet, doar cu niste banci. In permanenta stau tigani care scuipa seminte. Pe seara in zona sunt fetele vesele la produs, si baieti veseli care le supravegheaza de la distanta. Am vazut de-a lungul vremii razii, politie, dar naravul nu se schimba. Si probabil e vad bun, nu renunta la el.
Citește continuarea »

La 2-3 ani, cand ii spuneam Marei sa manance ficatzel urla ca din gura de sarpe, ca ea nu manancaaaaaa cateeeeeeeeeeeeeel! :))

A trecut vreme pana a inteles ca ficatul/ficatzelul este un organ al corpului si ca oamenii mananca ficat de pui, porc sau vita, fara legatura cu simpaticul catel.

Azi (7 ani jumate) o surprind cu placere  cum il invata pe Andrei (3 ani jumate): “mananca ficatel, e alintu’de la ficat, un organ al corpului. Cand ne lasa mama la Piticlick iti arat si inima si alte organe, daca vrei.”

Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua 🙂
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte 🙂 Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral 😀

Micul print

A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o 🙂 Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.

Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)

Sursa foto

Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.

Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!