In ciuda tuturor greutatilor datorate vremilor in care traim am ajuns dupa ceva vreme sa-mi practic iar meseria. Mult mai cu sarg si mult mai cu sens. Ii ajut pe niste copii care poate nu-si vad parintii cu lunile sa scrie corect ( chiar daca in clasa a v a), sa socoteasca, sa intre la un liceu mai bun, sa aiba o sansa in plus. Chiar daca ei nu-si dau inca seama sunt foarte norocosi. Norocosi ca au ajuns aici, unde niste oameni au realizat ca nu e suficient un acoperis deasupra capului, haine si mancare pentru ca viitorul lor sa nu arate ca cel al parintilor lor. Norocosi ca sunt oameni care se lupta pentru ei, chiar atunci cand parintii au renuntat sau nu au stiut sa se lupte suficient pentru copiii lor.
E drept ca familia nu poate fi inlocuita de nimeni niciodata. Dar cu ceva ajutor poti depasi orice trauma si poti ajunge sa cresti frumos, oricata intristare ai ascunde in sufletul tau de copil.
Ajutati copiii! Ajutati-i pe cei ce-i ajuta pe copii! Ajutati viitorul!