Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua 🙂
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte 🙂 Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral 😀
A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o 🙂 Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.
Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)
Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.
Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!
3 Comentarii
Claudia a comentat...
hehe, ti-m zis ce citim?
m-am tot gandit ca o fi prea devreme, ca o fi prea tarziu…dar de vreo saptamana am inceput sa citim la pranz povesti
am in casa cartile Disney, dar mi se par prea solicitante pentru perioada asta (R al meu abia face 2 ani)
Asa ca i-am cumparat Punguta cu doi bani, ilustrata frumos si mai avem de acum un an Fata cu gaste, la fel, ilustrata. Cea din urma este si cu text dublat in engleza (sa mai astepte nitel) si de colorat, dar inca nu e cazul.
am fost surprinsa sa constat ca este curios si atent, ma intreaba ce e pe acolo sau zice: “ia sa vada Vava”
Asa ca de ziua lui i-am luat vreo 12 carti de la Teora, cu povesti concentrate pe 4 pagini…adica fff putin text, dar imagini sugestive
citim la pranz din ele, inainte de somn si vad ca-i plac
cred ca la varsta asta nu se pot concentra la mai mult
lila a comentat...
Nu exista prea devreme, zic eu 😛
Daca lui ii place ce si cum ii spui nu conteaza nimic altceva.
Important e sa-i placa, sa nu-l stresezi cu asta.
Nici Mara nici Andrei nu vorbeau prea bine dar ma trageau de mana cu carticelele (Pisi citeste imi amintesc) sa citim.
Inspectoratul scolar interzice temele.Deocamdata in vacanta. | Lila a comentat...
[…] 20 December 2007 – scris de lila Citesc si nu stiu ce ma ingrozeste mai tare: faptul ca inspectorul general a interzis temele de vacanta sau ca 250.000 de elevi nu vor pune mana pe carte in vacanta, cum zice Antena3. Nu zic ca le sta gandul la teme de vacanta copiilor, acum ca-l asteapta pe mos, dar asta e echivalent cu a nu pana mana pe carte? Inteleg ca placerea lecturii e ceva total desuet si demodat? Slava domnului ca Mara, care n-are inca 5 ani impliniti, iubeste cartile si sper ca si atunci cand isi va putea citi singura(buchisim deja) sa pastreze interesul pentru lectura. […]