0026

Mi-a luat destul de mult timp sa inteleg ce inseamna sa mananci fructele si legumele in sezon. Niciodata merele nu mai sunt atat de pline de suc si de arome ca acum, toamna, proaspat culese din mar, usor atinse de bruma daca se poate. Niciodata ardeiul kapia nu te impoasca cu arome, niciodata conopida nu e mai frageda, de-ti vine sa musti din ea ca din mar. La pepene sau la rosii e mai simplu, toata lumea stie ca sunt mai aromate in sezon. Dar la telina recunosc ca nu vazusem mare diferenta. Ba chiar o vreme o evitam teribil, de cand cu uriasele teline de supermarket, cu consistenta si arome de.. carton.Pentru salata de telina, cu mar si morcov, merge si telina aia uriasa, pentru ca marul are suficienta dulceata si suc sa acopere telina fada, dar la altceva nu m-am bagat.  Dar iata mi-am facut curaj sa iau si teline micute si urate, de la tarani, sa ii mai dau o sansa legumei pe care nu prea o cunosteam si nu stiam de unde sa o apuc. Si am gatit-o intr-un sos de legume, care de atunci  imi aminteste mereu de toamna bogata, si nu puteam sa nu il gatesc si in toamna asta. Mai ales ca am avut telina proaspta culeasa de mine din gradina parintilor mei.
Citește continuarea »


Pentru ca avantul Marei de a citi scazuse in ultima vreme eram putin ingijorata si am tot cautat carti care sa-i deschida interesul pentru lectura. La inceputul vacantei ea singura si-a ales din biblioteca Ulita copilariei a lui Ionel Teodoreanu. A continuat sa o citeasca chiar daca era destul de contrariata de bunicii din poveste si de atitudinea lor. Dupa ce a terminat-o parca nimic nu-i mai parea interesant. Asta pana la Charlie si Fabrica de ciocolata, pe care a terminat-o rapid, a mancat-o pe paine cum s-ar spune. Am comandat deja Charlie si marele ascensor de sticla, sper sa-i placa la fel de mult. Acum citeste cu placere Dincolo de padurea intunecata, primul volum din seria Cronicile lumii de margine, sper sa aiba rabdare cu toate cele 3 carti din serie . Mai are in asteptare Narnia si Fetita celei de a sasea luni, si isi doreste Cum sa-ti dresezi dragonul, pentru ca a vazut filmul si i-a placut foarte mult. Se pare ca inca  sunt filme care te fac sa citesti si cartea,cel putin in cazul Narniei sau al dragonului functioneaza.

Ce carti mai recomandati pentru varsta asta? Multumesc

0006Daca tarta cu fructe de padure pe care o faceam mi se parea simplu de facut iata ca am gasit una si mai simpla de atat, si chiar mai gustoasa, as zice eu. Reteta am retinut-o usor de la televizor :).

Pentru blat am folosit 400 g biscuiti digestivi (am avut unii de ovaz, o sa incerc si cu alte tipuri) si 100 g de unt topit, pe care i-am omogenizat cu un robot de bucatarie. Rezultatul care arata ca un nisip ud l-am rasturnat in tava de tarta si l-am intins cu degetele cat sa acopere integral fundul tavii si 2 degete din margini. Marginile se pot modela, ciupi, pentru un aspect cat mai interesant. Am bagat tava la cuptor la 180 de grade pentru 20 de min, pana a capatat o crusta si a parut un blat cat de cat legat.
Citește continuarea »

paine de casa

paine de casa

Desi am mancat de mai multe ori paine facuta in casa foarte foarte buna am evitat sa fac si eu, in special de teama sa nu fac o pasiune din asta si sa tot mananc. Multa lume mi-a laudat aparatul de facut paine dar nu a fost suficient sa ma convinga. Noi mancam de obicei paine de secara si mananca si copiii, dar nu cu prea mare pofta, insa daca se intampla sa prinda pe undeva paine alba Andrei cu greu s-ar opri din mancat. Asa ca ma tenteaza sa gasesc o metoda sa il fac sa ajunga sa-i placa si altfel de paine decat cea alba. Lipiile cu faina neagra nu sunt favoritele lui, mananca tot de nevoie, insa cele cu faina alba ii plac mult 🙁 .  De curand insa am vazut o emisiune la TV in care bucatarul isi crease o legatura secreta 🙂 cu aluatul de paine si asa frumos povestea ca m-a convins sa incerc si eu. Nu mi-a placut niciodata sa insist cu framantatul dar se pare ca merita, chiar si copiii au descoperit ca e mult mai buna painea facuta in casa, asa ca satisfacita a fost pe masura.

Painea din fotografia de mai sus e colorata cu .. turmeric 🙂 Abia astept sa ma joc cu aluatul de paine si cu boiaua, sa vedem ce minunatie mai iese 🙂
Citește continuarea »

Scriu cu mare drag pentru proiectul Idei in Tara lui Andrei. Am primit urmatoarea invitatie:

“Povestea e următoarea: Tu ai un blog, multe poveşti şi implicit şi multe idei cu care vrei să schimbi lumea din jurul tău …măcar câteodată. Eşti aşadar omul perfect pentru noi. De aceea te provocăm să te gândeşti la o idee care ar putea schimba viaţa oamenilor de lângă tine. Şi pentru că suntem Ţara lui Andrei, căutăm idei sustenabile – idei care îmbunătăţesc viaţa a cât mai multor oameni, pentru cât mai mult timp.

Am lansat de curând competiţia Idei în Ţara lui Andrei, iar până pe 24 iunie poţi trimite o idee cu ceva în plus şi câştiga nu doar reputaţia de blogger implicat şi plin de idei măreţe, ci şi finanţare pentru ideea ta. Vezi aici finanţările puse la bătaie.

Dacă te-am convins, înscrie ideea ta aici şi ne auzim la premiere!

Până atunci îţi mai oferim o provocare, recompensată şi ea pe măsură.

Scrie ideea ta şi pe blog şi cere cititorilor tăi ajutor pentru a o transforma într-o idee cu ceva în plus.

Top 10 articole de blog, cu cele mai multe comment-uri (cel puţin 10 comentarii), obţinute de la persoane diferite, vor fi jurizate iar un blogger va fi premiat cu un loc în Tabăra din Ţara lui Andrei, care se va desfasura in lunile iulie – august (revenim cu detalii). Căutăm comentarii care pot îmbunătăţi ideile propuse, care le pot transforma în idei din Ţara lui Andrei.”

 

Va cer ajutorul ca sa tranformam ideea mea in Idee cu ceva in plus. Cum mi-a venit ideea?
Citește continuarea »

puf

 

Am crescut cu ideea ca placerile sunt ceva minor in viata, ba chiar rusinos pe undeva. Trebuie sa muncesti, sa inveti, restul era in plus. ” Nu mai pierde vremea! Ce sa faci la plaja? stai cu fundul in sus ca trantorii, doar pierzi vremea”. Auzeam asta atat de des ca nici nu mai stiu exact unde, doar ca se repeta la nesfarsit. Multa vreme am fost foarte nefericita, pentru ca-mi cenzuram cela mai mici placeri, de cele mai multe ori inconstient. A trebui sa invat sa ma bucur de un pahar de apa limpede si racoritoare intr-o zi de vara, de parfumul si catifeaua unui trandafir, de vantul naravas care imi strica coafura, de buburuza care leneveste la soare si cate si mai cate. Era sa scriu si de zambetul unui copil dar asta am iubit dintotdeauna – oamenii si apropierea dintre oameni, iar la copii sunt mult mai naturali in gesturi si sentimente, nu i-a ajuns falsitatea inca si nu se straduiesc sa o exprime ca noi, oamenii mari.

Pe partea cu hainele si mancarea lucrurile erau oarecum simple, ca nu exista mare variatie, trebuia sa te multumesti cu ce se gasea. Erai imbracat, nu-ti era frig, erai mancat, nu aveai burta goala. O inghetata, oricat era de buna, imi umfla gatul si capatam penicilina pentru cel putin o saptamana..Capsunele? Ma umpleau de urticarii care ma chinuiau la nesfarsit..De citit, si asta era destul de greu, carti nu prea se gaseau si nici cei din jurul meu nu prea citeau, ca sa avem ce experiente sa impartasim. Am insa o amintire din copilarie foarte persistenta, cu cartile. Nu aveam 6 ani iar parintii mei administrau un depozit de carti. Era o casuta de lemn, gen hambar, cu o scara interioara si sosisera cartile de scoala.Manualele. Doamne ce melanj de mirosuri: lemn vechi amestecat cu cerneala si hartie proaspat tiparita. Cotrobaiam la nesfarsit printre stive de pachete cu carti, asa cum m-as fi plimbat printr-un tinut de ciocolata, ca un catelus ce-si adulmeca osul. Si lemnul scartia la fiecare pas…  Mangaiam pachetele uriase de carti invelite frumos in hartie si legate cu sfoara, scoteam pe furis cate o carte pe care o miroseam si o rasfoiam la nesfarsit, pana ma induram intr-un final sa o pun la loc. Imi amintesc de o carte carte trebuie sa fi fost de botanica  (cred ca nu stiam sa citesc) care avea niste planse cu schema florii fascinante. Cred ca a fost cea mai frumoasa zi a copilariei mele. Desi au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, in momentele mele de liniste inchid ochii si ma plimb printre muntii de carti ambalati scolareste in hartie groasa si legati cu sfoara.


Citește continuarea »

Sa fie oare cel mai greu lucru de pe pamant? Cum ce anume? Sa fii parinte. Atatea decizii pe care le iei pentru copilul tau, nu pentru tine,  de cele mai multe ori ferm convins ca sunt cele mai corecte, te duc uneori pe niste carari intortocheate care te fac sa pui totul la indoiala. Oare era mai bine daca procedam altfel? Nu vom stii niciodata, nu mai avem cum sa ne intoarcem din drum.

Nu exista cuvinte care sa exprime bucuria pe care o simti cand constientizezi ca ai un copil frumos, sanatos si destept. Daca el vrea sa invete literele la 4 ani nu vad de ce ai vrea sa te opui. Il incurajezi cum poti, incercand sa nu pui presiune pe el. Il duci la scoala si te minunezi in ce generatie de genii ai nimerit. Pana la sfarsit de clasa a doua toata clasa are FB pe linie. Intotdeauna ti-ai spus ca n-o sa-ti trimit copilul la concursuri, ca sunt prea multe, ca e o industrie, ca il lasi sa-si traiasca copilaria. Dar FB in toata clasa nu poate sa nu te puna pe ganduri. Cum se face ca din copiii astia de FB pe linie se ajunge in clasa a 8 a sa nu ia nimeni peste 5 la testele nationale? Chiar sunt ei speciali? Si uite asa incepi sa-l lasi la concursuri. Lui ii place, incepe sa vina cu premii, chiar nationale, si incepi dintr-o data se te simti mai bine, mai linistit. Concursurile il tin in priza, se pregateste pentru ele si nu mai e nevoie sa se pregateasca in plus pentru scoala, merge chiar la un cerc de performanta, din proprie initiativa, nu presat de tine, crezi ca esti pe drumul cel bun.
Citește continuarea »

0001

Pe lista cu retete rapide de tort am trecut si tortul cu crema de zahar ars care-mi aminteste de copilarie. L-am pregatit de mai multe ori, fara cacao in aluat, e drept, de data asta am facut cateva schimbari pentru a obtine ceva deosebit. Reteta de baza e aceasta, de data asta am inlocuit laptele cu smantana (creme brulee), am folosit mai putine oua si am adaugat o mana de fulgi de migdale.
Citește continuarea »

De cand Noom ma tot trage de maneca sa nu mai sar peste mese sunt mereu pregatita si pentru gustari, iar gustarile mele favorite de dimineata (10-11) sunt salatele. Foarte simplu de facut, satioase, ma ajuta de fiecare data sa nu mai fiu asa infometata nici la masa de pranz. Salata de astazi am pregatit-o in 5 min, timp in care am desfacut si scurs conserva de fasole rosie (400 g ), cea de sardine, am spalat si tocat frunze de praz, am adaugat o lingurita de seminte de in si una de seminte de floarea soarelui si deasupra am stors zeama de la jumatate de lamaie. Am obtinut 2 portii indestulatoare, la care uneori mancam si o felie de paine de secara cu seminte.

DSC_0033-035

 

Delicios!

2-002

Pentru ca prima mea incercare de a face croissant nu a avut succes,  multa vreme am crezut ca nu are rost sa mai incerc. Recitand Frantuzoaicele nu se ingrasa mi-a revenit cheful de a incerca multe dintre retetele din carte, de la supa de praz si  rata pana la croissant sau chifle cu mac. Asa cum ma asteptam, in materie de croissant e musai sa intrebi  o frantuzoaica 🙂  Rezultatele au fost peste asteptari, mai ales ca nu am avut rabdare sa respect toti pasii. Toata lumea a declarat ca ar vrea sa aiba in fiecare zi macar un croissant ca asta la micul dejun.

Procedeul nu e deloc complicat, insa foarte migalos. Reteta din carte recomanda sa incepem pregatirea aluatului de vineri seara pentru a savura croissant duminica dimineata.
Citește continuarea »

tags,