Nu stiu de unde vine antipatia mea pentru prune. Desi bunicii mei aveau livada de pruni si toata copilaria in fiecare toamna bunica fierbea ditamai ceaunul de magiun, a trebuit sa merg cu scoala in practica la cules de prune ca sa ma convinga sa mananc cu placere cateva prune, placere care nu a tinut prea mult. Probabil fara sa vreau mintea mea asocia pruna cu tuica, al carui miros ma irita si acum, dupa atata vreme. Asa ca tare m-a surprins sa vad ca Mara prefera prunele, de orice fel ar fi ele. Ba chiar mi-a povestit ca a mancat in tabara prajitura cu prune, si auzind-o povestind ai fi crezut ca trebuie sa fie cine stie ce prajitura sofisticata sau macar plina de ciocolata, parca-i venea apan-n gura de pofta doar povestind. Asa ca a fost musai sa caut o reteta de prajitura cu prune si sa ma pun pe treaba, mai ales ca aveam si ajutoare la indemana.
Citește continuarea »