La rugamintea qbebe.ro scriu cateva idei despre un meniu de copii. S-ar incadra la categoria 2-4 ani dar merge foarte bine si dupa 4 ani la retete pentru copii. Vrem nu vrem trebuie sa si mancam si uneori ajungem in pana de idei. In general copiii mei prefera mancaruri simple, fara multe sosuri sau prajeli, au cateva mancaruri favorite pe care le-ar manca oricand dar ma straduiesc sa mai variem cumva meniul sa nu le lipseasca nutrienti importanti.
Citește continuarea »
Cursurile extrascolare sunt un subiect controversat printre parinti. Ca-n orice domeniu cei ce sustin extremele sunt ferm convinsi ca detin adevarul absolut: unii le refuza in totalitate, sa nu streseze si oboseasca micutii, altii isi inscriu micutii la toate cursurile posibile de nu are timp saracul copil nici sa doarma suficient.
Copiii nostri au multa energie de consumat, multe lucruri de descoperit prin joaca si de cele mai multe ori programul nostru nu ne permite sa ne jucam cu ei atat cat ar fi nevoie, sa practicam un sport impreuna si multe altele asemenea. Sigur ca daca posibilitatile sunt reduse ne multumim sa-i stim in primul rand in siguranta si restul cum s-o putea. Dar cand oamenii nu se descurca foarte greu e trist sa vezi cu cate prejudecati vin cand e vorba de cursurile pentru copii. “De ce sa o duci la dans, vrei sa o pregatesti de pe acum pentru dansul la bara?” – m-a apostrofat de curand o bunica ce are grija de nepotelul ei, la scoala si in timpul liber.
Citește continuarea »
Vara asta m-am intors in timp si m-am simtit un personaj din Ciresarii in Tara lui Andrei. Am copilarit alaturi de copii din toata tara. Ne-am jucat, am invatat si mai ales ne-am facut multi prieteni. Am fost acceptati pe loc intr-o echipa care ne-a facut sa ne simtim ca facem parte din ea de cand lumea, fara sa tina cont de diferentele de limba, varsta sau distanta. Minunata ideea in jurul careia e conceputa tabara, de Fun Science impletita cu ecologia si protejarea planetei. Si nu doar ideea e mareata, dar e si bine realizata de un grup de oameni pasionati de ceea ce fac si care pun pe primul plan copiii. Nu m-as fi asteptat la asta, tinand cont ca majoritatea sunt foarte tineri dar am avut ocazia sa ii vad pe fiecare in parte cum reusesc sa se faca intelesi si iubiti de fiecare copil in parte.
Tara lui Andrei - Fun Science
M-am hotarat sa scriu despre subiectul asta care-mi va atrage multi dusmani si in nici un caz nu-mi va creste traficul pe blog. Atat de des ma lovesc de oameni care se plang din cauza temelor, atat din timpul scolii dar mai ales acum, in vacanta! Sunt de acord ca unii exagereaza – sute de probleme si exercitii, culegeri intregi, etc- dar cazurile astea sunt izolate si nu de asta vorbesc acum. Acum ma refer in special la copiii din ciclul primar in special si la nevoia de exercitiu. In trei luni de vacanta se uita fenomenal de mult. Memoria ne poate juca feste, actineaza si ea ca un muschi care, daca nu e folosit, se atrofiaza. Scrisul, cititul, socotitul, trebuie neaparat exersate sau ne trezim la sfarsitul vacantei cu mari lacune. Multi zic: eu nu-l fortez sa citeasca, trebuie sa citeasca de placere. Placerea asta se cultiva, nu e ceva cu care te nasti. Citind vei gasi si carti care sa te fascineze, trebuie doar sa le descoperi.
Sigur ca un copil nu va face decat in cazuri exceptionale teme cu aceeasi bucurie cu care sare in bazin dar tocmai de aceea are nevoie de noi sa-l sustinem, sa-l incurajam sa-si planifice bine timpul astfel incat sa-i ramana o mare parte pentru joaca dar sa reuseasca sa-si indeplineasca temele cu succes.
Citește continuarea »
marea
Iubesc marea. Cu pasiune, cu disperare uneori. Fie iarna, primavara, vara, toamna, o iubesc la fel de mult. E drept ca in celelalte anotimpuri ajung foarte rar la mare, dar de fiecare data ma incearca aceeasi emotie. Ba chiar emotiile sunt mult mai puternice pe furtuna, parca asist la imagini de inceput de lume. Dar vara sunt bolnava daca nu ajung sa o vad. Fiecare zi din vara exista doar pentru a masura apropierea de mare. Am nevoie sa o vad, sa o simt. Sa-mi umplu narile de aerul sarat al brizei, sa-mi usuce buzele, sa-mi nauceasca parul.
Mama imi spunea adesea ca nu intelege cum imi place atata tiganie care e la mare. Aproape ca nu intelegeam despre ce vorbeste. Mergeam in studentie la mare, la Costinesti, si nu vedeam nimic decat marea si studentii, cu care ma simteam colega, chit ca nu-i vazusem in viata mea. Magia marii era tot ce conta. Cand am ajuns in Constanta la plaja, dupa Costinesti, nu-ntelegeam si pace ce se intampla. Marea la fel de frumoasa, mirosul pretutindeni, dar magia functiona atata vreme cat reuseai sa nu auzi nimic in jur. In Eforie m-am simtit ca si cum as fi fost cazata in Piata Matache. Avand copii am avut norocul sa descoper Cap Aurora. Atata vreme cat nu era plin sezon puteai sa ai noroc sa prinzi ore linistite pe plaja. Chiar daca hotelul si imprejurimile se deteriorau de la an la an. Asa am ajuns in Grecia si plajele de acolo sunt paradisul pentru mine. Nu se isterizeaza nimeni, nu injura sau macar nu auzi asta, nu scuipa nimeni seminte, nu-si terorizeaza copiii, totul exista doar ca sa te ajute sa te relaxezi, sa rezonezi cu apa verde, sa-ti vezi de scoicile tale. Daca le gasesti.
Citește continuarea »
Anul asta ar putea fi anul teatrului pentru Mara. Dupa atelierul de arta dramatica de la cresteprinteatru.ro a facut atelier cu D-na Magda Frunza, unde au pregatit piesa Cufarul zburator si iata ca, pe final de an scolar, a avut bucuria sa castige de la bookblog o invitatie pentru Ateliere de arta actorului pentru copii de Calea Victoriei.
Nu am indrumat-o catre ateliere de acest fel in ideea de a deveni actrita, consider ca activitati de acest gen o ajuta sa se dezvolte frumos, sa invete sa comunice, sa-si exteriorizeze sentimentele, si, de ce nu, sa-si faca prieteni noi. Daca mai tarziu o sa-i placa actoria ramane de vazut. Pana acum ii place foarte mult si asteapta cu bucurie fiecare atelier. Incercam sa nu lipsim si se face luntre si punte daca se intampla sa ne fie greu sa ajungem, insista foarte convingator asa incat nu a lipsit niciodata (inca).
De mai multa vreme imi face cu ochiul Calea Victoriei, avand o oferta foarte variata de ateliere. Acum de exemplu urmaresc sa prind Atelierul de scriere creativa, mi se pare foarte interesant atat pentru copii cat si pentru adulti. Oricum in vacanta vom petrece vrem nu vrem mult timp si pe acasa, asa ca o sa studiez toate ofertele de ateliere din oras. Daca aveti cunostinta despre astfel de ateliere va rog sa-mi dati de veste. Multumesc.
P.S. Sa fie un semn pentru ea ca a avut atatea ateliere de teatru anul asta? 🙂
O parte din supriza noastra de 1 iunie a sosit. Sigur ca e cu carti 🙂 Nu puteam sa ratam oferta de la emag, mai ales ca pana pe 15 iunie e cu 20% reducere 🙂
Carti la emag!
Nu m-am putut abtine sa nu desfac cutia, o sa le impachetez la loc sa le descopere copiii 🙂
carti emag
carti emag
carti emag
M-am saturat sa tot aud fumatori revoltati ca se interzice fumatul in diferite locuri. Cred ca e frustrant pentru ei, am fumat si eu, din pacate, cativa ani, acum insa o categorie aparte de fumatori ma deranjeaza. M-am saturat pana peste cap ca oricunde ma duc cu copiii sa fiu nevoita sa plec din cauza nesimtirii unora care, in timp ce-si asteapta odraslele isi baga tigarile sub nasul copiilor mei. Si nici vorba de restaurante sau alte locuri de care ai zice ca sunt pentru adulti. Nu. E vorba doar de locurile de joaca pentru copii, si cel mai recent, un spectacol de teatru de marionete pe strada, ieri, in Cismigiul copiilor. Aglomeratie mare, abia am gasit in loc langa scena, nu in fata, nebunie de copii si brusc o vad pe Mara ca vine tinandu-se de nas. Cand ma uit cu atentie o mamica “draguta” isi ferea odrasla, tinand tigara in spate, in fata copilului meu.
De cand am copii am renuntat sa merg in multe locuri, pe motiv de fum de tigara. Dar chiar sa plecam si din spatiile pentru copii pentru ca nu rezista parintii fara tigara chiar ca nu mai inghit. Poate ar fi cazul sa apere cineva si drepturile copiilor impotriva fumatorilor. Si in cadru organizat, pentru ca eu singura nu ma simt in stare sa-l iau de guler pe fiecare. Sau asa ar trebui?
Pozele sunt de ieri din parc, fara tutun , ca nu merita nici macar poza.
cismigiul copiilor
Am vazut si eu ieri, intamplator, la realitatea, psihologul care scotea solutii din joben: interziceti facebookul la adolescenti. Ce simplu e pentru unii!
Interzicerea nu e niciodata o solutie! Nu asa abstracta, e interzis si gata. Bine ca n-a propus sa-i tinem incuiati sub cheie ca sa fim siguri ca nu fug.
Sub povara vremurilor de cele mai multe ori pierdem din vedere comunicarea cu copiii nostri. Nu ne e deloc usor cu grijile de zi cu zi dar pe lista noastra de prioritati sunt, in general, lucrurile materiale. Suntem tare mandri cand le oferim cel mai nou model de Ipfone sau ca ai nostri sunt imbracati numai de firma. Ca o paranteza, am vazut copii de 8 ani incurajati sa aiba telefon mai bun decat al invatatoarei. Cu toate astea nu acceptam in ruptul capului ca ne indepartam de copii si ca pe zi ce trece ii cunoastem mai putin. Ramanem blocati pe formularea : copilul meu nu minte (o aud chiar de la parinti de copii de 3 ani) si tot ce se poate intampla pe parcurs ne socheaza si cu siguranta nu depinde de noi.
Citește continuarea »