Bistro Lila

In ciuda tuturor greutatilor datorate vremilor in care traim am ajuns dupa ceva vreme sa-mi practic iar meseria. Mult mai cu sarg si mult mai cu sens. Ii ajut pe niste copii care poate nu-si vad parintii cu lunile sa scrie corect ( chiar daca in clasa a v a), sa socoteasca, sa intre la un liceu mai bun, sa aiba o sansa in plus. Chiar daca ei nu-si dau inca seama sunt foarte norocosi. Norocosi ca au ajuns aici, unde niste oameni au realizat ca nu e suficient un acoperis deasupra capului, haine si mancare pentru ca viitorul lor sa nu arate ca cel al parintilor lor. Norocosi ca sunt oameni care se lupta pentru ei, chiar atunci cand parintii au renuntat sau nu au stiut sa se lupte suficient pentru copiii lor.

E drept ca familia nu poate fi inlocuita de nimeni niciodata. Dar cu ceva ajutor poti depasi orice trauma si poti ajunge sa cresti frumos, oricata  intristare ai ascunde in sufletul tau de copil.

Ajutati copiii! Ajutati-i pe cei ce-i ajuta pe copii! Ajutati viitorul!

gard de toamna

Trecem prin perioade tulburi, si suntem foarte stresati. Ca si saptamana trecuta insa si weekendul acesta am avut parte de o oaza de relaxare, neasteptata. Uitam prea des de bucuria lucrurilor simple si la indemana.

catina

Am colindat pe dealuri, am cules mere, prune, pere, flori. La catina ne-am multumit sa o admiram de la distanta. Chiar si asa m-am ales cu un tep in talpa, dar a iesit fara probleme. As vrea mai des sa ma intep intr-un astfel de loc. 🙂

Citește continuarea »

Femeile iubesc cadourile scumpe. Asa se spune, nu?  Ar trebui sa ma simt un dinozaur daca nu am simtit niciodata asta? Bine, in principal nu m-a atras luxul niciodata. Bijuterii extravagante si impunatoare, vile somptuase, masini cu jdemii de cai putere si multe alte balarii. Apreciez foarte mult lucrurile practice: ai nevoie de o casa confortabila, de o masina functionala si sigura pe cat e posibil, tehnologie cat sa fii usor conectat (e drept, cat mai noua si la curent cu inovatiile din domeniu, daca e nevoie, insa fara cristale Swarovski alte artificii nefunctionale, electrocasnice care iti fac viata mai usoara si carti cat incape (care nu pot sa inteleg de ce trebuie sa fie in editii de lux, in piele, cu pietre pretioase sau mai putin pretioase). Si calatoriile, cat mai multe si in cat mai variate locuri .

Personal am apreciat intotdeauna cadourile oarecum simbolice. Cadourile scumpe consider ca te obliga intotdeauna.
Citește continuarea »

E in firea noastra, a femeilor, sa ne facem uneori probleme sau adevarate procese de constiinta din cauza varstei. Din cele mai vechi timpuri femeile au cautat trucuri de infrumusetare si de prelungire a tineretii. Cu totii am auzit legendele conform carora Cleopatra facea baie in lapte ca sa-si pastreze tineretea. O data cu evolutia omenirii progresele sunt tot mai mari si in acest domeniu. Daca te preocupa subiectul poti gasi o gramada de specialisti capabili sa te sfatuiasca sa-ti pui in valoare toate atuurile pentru  a-ti ascunde varsta cat mai mult.

Atata vreme cat functia principala a femeii era procrearea, cu cat te apropiai de sfasitul acestei perioade rolul femeii scadea si nici preocuparea ei pentru a se mentine tanara nu mai avea acelasi sens. Omenirea insa a evoluat si, oricat de reticenti ar mai fii unii, aceasta idee a cam disparut din mentalitati.

Multe dintre framantarile noastre sunt insa interioare. De multe ori aspectul exterior ne ajuta sa avem mai multa incredere in noi insine.
Citește continuarea »

Cuvintele sunt total de prisos. Traim in secolul supervitezei cu mentalitati de preistorie. In timp ce lumea civilizata se lupta sa descopere leacul impotriva unor maladii necrutatoare, sa viziteze noi planete sau sa puna in practica teleportarea  la noi se moare din cele mai absurde cauze – o luxatie la picior, o injectie, infectii intraspitalicesti si multe altele de gen. In general se moare de nepasare si suntem total neputinciosi in fata acestei maladii, mai necrutatoare decat ebola .

Noi suntem tara in care mamelor ce-si pierd pruncii li se spune cu nonsalanta: esti tanara, faci altul..Ce mai e de zis in acest caz? Iti vine doar sa urlii, ca sa te eliberezi de  durerea care te sufoca.

La scurt timp dupa o asemenea nenorocire noi facem conferinte ca sa ne felicitam cat de bine am actionat. Nu conteaza victimele, nu ne intereseaza suferinta, noi am fost exemplari.

Si ce e mai crunt e ca nu putem face nimic sa oprim odata nebunia asta. Vorbim, vorbim, gasim vinovati si-i condamnam, mai mult in sinea noastra si  dar doar sa ne eliberam si sa capatam putere sa mergem mai departe. Si mergem mai departe, traind doar cu speranta ca nu ni se va intampla si noua, rudelor sau prietenilor nostri.

Am vazut ca circula o leapsa despre top 20 lucruri care-ti plac sau ceva de gen. Stau foarte rau la contabilizare 🙂 Iar  la clasamente stau si mai rau.

Sigur ca cel mai mult imi place sa-mi petrec timpul cu cei dragi. Sa calatorim, sa citim, sa gatim, sa mancam, sa ne jucam, sa ne plimbam, sa facem baloane de sapun. Sa bem o cafea buuna, sa cautam buchetul intr-un pahar de vin, sa ascundem ciocolata cea mai neagra :))

Si cand te gandesti ca in copilarie imi doream sa devin musafir cand o sa fiu mare :)) Tare mult mi-a luat pana mi-am dat seama ca musafir de atunci insemna turist 😀

Voua ce va place?

Aseara am reusit sa duc la centrul din Auchan sacul cu eletrocasnice mici pe care-l pregatesc de multa vreme. Becuri, baterii, un aparat radio, o tastatura. Le strang de mult timp dar tot uit sa le duc la centru. Mi-aduc aminte ca , in Grecia, prin marile orase erau suporti pentru colectat bateriile folosite la tot pasul, chiar si in piata sau baruri.
La fel asteapta si sacul cu sticle si borcane, care creste vazand cu ochii. Mi-ar fi atat de simplu sa le duc la ghena, ca doar e la 2 pasi, dar sincer imi pare rau de atata irosire.
Cu hartia e mai usor, cand se strange o punga/sac mai mare ma duc fuguta la tomberonul de hartie ca aduna praf si ma incomodeaza mai tare 🙂
Si cu peturile am rezolvat-o mai usor, avem un vecin caruia ii dam saptamanal sacul plin, ca le foloseste. Nu-mi e prea clar la ce le foloseste, cert e ca nu le strange sa le arunce.
Voi unde duceti bateriile, hartiile, peturile?

Azi ascultam muzica:)

Deja e mai bine, nu?

De multa vreme caut metode eficiente pentru a invata engleza. De nenumarate ori m-am pus cartile in brate si m-am apucat de treaba. De tot atatea ori am abandonat ideea. Cel mai mult cred ca am parcurs unu si jumatate din cele 4 volume ale mele, antice si de demult. De fiecare data ma simteam penibil ca My flowers are beautiful din Jandarmul la NY.
Citește continuarea »

Citeam zilele trecute undeva de Tintar. Ce amintiri placute ma leaga de tintar.. Aveam probabil 6-7 ani si jucam tintar in fiecare zi cu o matusa venita in vizita la niste rude. In grupul de vecini si prieteni de la noi de la bloc eram cea mai mica, cu 4 ani mai mica decat cel mai mic din grup. Asa ca, in general, eram exclusa de la cele mai multe jocuri si ma tineam ca un catelus dupa ei. Matusa aceasta, de care o sa-mi amintesc mereu cu drag, nu se plictisea niciodata jucandu-se cu mine si am fi jucat la nesfarsit tintar 🙂

Voi ce jocuri din copilarie va amintiti?