Bistro Lila

Foarte greu sa scrii despre viata pentru un concurs, chiar daca premiul e atractiv si te obliga. Pizza pe viata te obliga la abonament la sala, ture de parc pe viata si multe altele, daca nu vrei sa apari pe urma la stiri: uitati-va la ea, a casigat pizza pe viata si acum se misca cu macaraua 😀 Dar intotdeauna vei gasi un prieten care sa te ajute sa termini pizza fara sa ajungi supraponderal, nu? Ma bazez pe voi sa comentati ca sa castigam impreuna 😀
Sa revenim la viata. Ce poate fi mai simplu si mai complicat? Cand esti copil viata ti se pare extraordinara cand ai primit cadoul dorit, cand ai fost acceptat in cercul ravnit sau cand innoti fara grija in rau. La fel de simplu viata ti se pare foarte rea cu tine cand ti-ai pierdut jucaria favorita, te-a certat mama ca ai luat o nota proasta , ai disparut fara sa dai de veste sau te-ai certat cu cea mai buna prietena.

Trece timpul, te indragostesti si ai aripi, simti ca poti sa ajungi pana la stele, nu te mai opreste nimic, viata e divina. Viata ta e o sarbatoare, te iubeste si crezi ca nimic rau nu se mai poate intampla. Crezi ca-ti faci si o cariera si esti stapan pe viata ta, toata lumea ti-e la picioare.

Si vine o vreme in care fericirea te tine numai cu respiratia taiata: primul tipat al copilului tau te transforma pe viata. Viata ta nu-ti mai apartine. Toate actiunile tale iti afecteaza in primul rand copiii tai si asta deja iti afecteaza echilibrul. Nimic nu mai e atat de simplu, multe din luptele tale devin lupte pe viata si pe moarte. Fericirile tale din copilarie se intorc ca un bumerang impotriva ta. Ce amuzant era sa sa-ti vezi parintii agitandu-se ba ca nu mananci destul, ba ca nu te-ai imbracat suficient sau ai disparut fara sa anunti. Si ce cutit in inima simti cand, la randul tau parinte, dispare copilul de langa tine sau crezi ca e bolnav ca nu prea mananca. Ce groaza te cuprinde cand te gandesti ca vor creste si vor frecventa poate cluburi ciudate, vor fuma pe ascuns si cate si mai cate alte “ghidusii”. Dar toate astea dispar ca prin minune cand ajungi seara acasa si iti spun: mami, ne-a fost dor de tine!

Ce poate fi mai frumos si mai complicat decat viata?

Haideti sa castigam impreuna! 😀
Cel mai bun comentariu castiga! 😀

In sfarsit am inceput sa citesc Simbolul pierdut. Nu ma asteptam sa-mi placa, dar incepe bine. Vedem.
Maine sa nu uit sa iau Jurnalul cu Alifantis, Cantece de semineu.
Iarna. Rece, mult prea rece. Departe, prea departe. Pustiu..

De multa vreme am intalnit ideea ca lucrurile simple te pot tine pe linia de plutire, mai ales in momente grele din viata. Si a functionat, de multe ori. Un rasarit de soare, o plimbare, o carte buna, o cafea cu prietenii.

De fapt, functioneaza in totdeauna, tine de talentul fiecaruia in a le gasi.
Citește continuarea »

 De ceva vreme avem un animal de companie, spre bucuria copiilor. E un porumbel care sta pe casa scarilor, pe geamul de la baie.La inceput mai sperios, incet incet s-a obisnuit cu noi.Sta la poze ca un profesionist 🙂

Tata mi-a adus mosmoane. Da, ati citit bine, asa a zis ca se cheama. Sunt un soi de gutui salbatice, sau o combinatie intre mere padurete si gutui. Initial erau galbene si-ti lasau gura punga. Necoapte, zicea tata. Le-am tinut cam o saptamana intr-o punga si acum se pot manca. Seamana foarte tare cu gutuile, putin mai fragede, mai putin inecacioase decat gutuile. Habar n-am unde se pot gasi. Tata le-a cules de pe dealuri prin zona Panatau de Buzau.

[nggallery id=10]

Zi frumoasa de toamna. Emotii, ghiozdane, uniforme, flori, scolari.
Dupa prima zi de scoala ca elev, apoi prima zi de scoala ca profesor, iata ca azi am intrat in scoala la prima zi de scoala ca parinte de scolar, pe sub tunelul de flori. Parinti si bobocei, deopotriva de emotionati, deopotriva de frumosi.

“Frunza galbena uscata/frunza ce-ai fost verde odata/stege-ti ochii de rugina/c-a intrat toamna’n gradina..”

Foarte potrivit pentru final de vacanta. Despachetam in fuga bagaje de vacanta, punem nostalgia in cui si infruntam toamna, fiecare cum poate.

Eu fac liste peste liste, cu rechizite, uniforma, ghiozdan, si nu’nteleg de unde atata emotie, de parca as fi scoasa la lectie pentru asta 🙂 Abia astept sa ma uit cu placere la fotografii cu prima zi de scoala, deocamdata nu-mi place nici o uniforma, nici o oferta de rechizite nu ma convinge 🙂 probabil si vremea de afara e de vina.

Va inceapa distractia..

Si alte poze de vacanta..

[nggallery id=8]

Iata ca timpul nu tine cont de dorintele noastre. Chiar au trecut 15 ani de la terminarea liceului. Probabil ar trebui sa ma simt batrana. Intalnirea cu fostii mei colegi m-a facut sa retraiesc cateva momente memorabile din copilaria si adolescenta noastra. Foarte multa emotie, neasteptat de multa emotie. Colegi dragi, profesori dragi, aminiri, tinerete:)

Colegi, dupa 15 ani

Iata ca s-a incheiat primul modul la Cursul IT pentru cei mici, cu o vizita la fabrica de calculatoare Altex. Absolvent cu felicitari si diploma 🙂