3,2, 1 plecam:) Thassos, de data asta. Sigur ca nu mai am rabdare.
Va tin la curent! Dan va scrie mai des in vacanta, voi scrie si eu cate ceva aici sau pe prinlume.ro .
Vacanta placuta tuturor!
Dupa atata vreme in care uram trezitul dimineata iata ca am ajuns sa-mi placa foarte mult. Parca si copiii se trezesc mai usor, nici eu nu mai sunt asa stresata ca intarziem si nu-i mai terorizez o data pe minut ”haideti mai repede”. Inca nu e atat de cald si sufocant, stradutele pe care bantuim spre scoala si gradi inca nu’s aglomerate, din loc in loc isi face simtita Mierea ursului, ceva soc intarziat si cativa tei razleti timpurii. Orasul asta e chiar frumos dimineata. Ce bine ar fi ca ziua noastra sa fie toata asa!
Abia cand ma intorc spre bulevard reincepe nebunia orasului: sirene, claxoane, nervi, blocaje, fum, miros de canale.
Din pacate nu gasesc pe nicaieri melodia ce-mi
Asculta mai multe audio Muzicarasuna in cap, ma multumesc si cu asta, chiar de nu mai e primavara.
Dupa care va urma ” e atat de cald incat, umbla descheiat la gat cocostarcul gat sucit…” , dupa cum ne spunea Mara zilele trecute 🙂
Am o frumusete de nepotica. Sa ne traiasca! Lavinia Maria.
De cand o asteapta Mara, inca dinainte de a fi in plan:)
Ca sa nu para ca am disparut va las cateva poze din scurta vacanta. In rest toate bune, putin timp, multa alergatura, deocamdata e placut 🙂
La multi ani pentru toate doamnele si domnisoarele!
Una din bucuriile mamicilor, cel putin cand prichindeii sunt la gradinita, sunt serbarile copiilor. Nu mai sunt asa emotionata cum eram la Mara, dar nu pot sa nu ma bucur de fiecare serbare in parte, fiecare fiind speciala in felul ei. Copiii se descurca de fiecare data mult mai bine decat te asteptai, iar doamnele educatoare de la Kinderplanet reusesc intotdeauana sa ma impresioneze cu ceva special. Inutil sa va spun ca nu numai Andrei o iubeste pe Miss Ana, toti copiii o iubesc si merg cu drag la gradi sa o intalneasca pe Miss. Asa cum si Mara o iubea nespus si pe Miss Emily, si pe Miss Roxana, care si acum au grija de amandoi.
P.S. Am uitat sa va spun ca am primit floricica roz pentru activitate, nu numai Andrei 😀
A inceput demult deja nebunia martisoarelor. Iubesc martisoarele si le urasc in acelasi timp 🙂 . Simbolul primaverii, nu poti sa nu te bucuri la gand de primavara. Ar trebui sa fie gingase si frumoase, sa-ti aminteasca de lucruri frumoase si, de ce nu, sa-ti poarte noroc 🙂 . Recunosc, e suficient sa vad snurul alb-ros si ma gandesc la primavara, flori, soare. Dar nu pot ignora kitchul care ne inconjoara, toate hidoseniile care ti se baga pe sub nas cu un siret de martisor. Toata traditia s-a transformat rapid in vanzari, ca imediat ce vezi martisoarele hidoase te gandesti la inimioarele de Valentine cu tot felul de mesaje stalcite de dragoste.
E cald afara, la orice gura de metrou sunt deja nenumarate tarabe, puzderie de lume in jur. Si totusi va trebui sa incep si eu sa caut martisoare. O fi rau ca mie imi place si o floare cu snur de martisor?
Evident, cele mai frumoase martisoare sunt cele facute de tine, nu? Nu suntem noi artisti dar cred ca ar fi cazul sa convoc copiii la un atelier.
Dupa cum va spuneam, ziua de ieri a fost pentru mine cu dubla semnificatie: inainte de a fi sf Valentin a fost ziua mea. Si pentru ca la noi e plin sezon de sarbatoare, primul sarbatorit fiind Andrei si Mara devenind pe zi ce trece tot mai nerabdatoare pana pe 16, aproape ca nu am putut face fata lungului chestionar la care m-au supus copiii: ce faceam cand eram copil de ziua mea, cine venea in vizita, cum aveam tortul si cate si mai cate, dupa care vine intrebarea suprema: ce cadou imi doresc. Si, ca sa scap, si pentru ca Mara amana de mult timp sa-si scoata dintisorul care se mai tinea intr-un fir de ata, ma hotarasc pe loc: de ziua mea vreau sa-mi faci cadou dintisorul care se misca. Pana aici a tinut bucuria, s-a intristat si a fugit la joaca, nici vorba sa se indure sa-l scoata, chiar daca e deja al 4-lea si ceilalti au iesit relativ usor.
Si iata ca pe seara ajungem la cumparaturi. Cand sa platim Mara se intoarce victorioasa spre mine si fericita nevoie mare: La multi ani, mami! Uite cadoul tau!
Inutil sa va spun cat de ciudat se uita toata lumea la noi, parca eram un grup de vrajitoare :d :d :d Recunosc, era ciudat :d
Dar a fost cel mai frumos cadou de ziua mea :d
Uneori viata te loveste. Usor pe umar sau poate iti da chiar un sut in fund. Azi ma amuza dar stiu mai bine ca oricand ca orice sut in fund nu e decat un pas inainte. In ianuarie ma credeam la pamant. Dar nu era decat finalul fatidicului 33 😀 In februarie am ajuns sa fac lucruri la care nu mai visam demult, le trecusem la rataciri , in domeniul profesiei, si incercam sa merg mai departe. E chiar mai mult decat sa-mi practic meseria, ii pot ajuta pe cei mai putin norocosi. Multa vreme am vrut sa ajut si nu stiam cum. Iata ca am ocazia.
Am prins aripi si sper sa nu mi le pierd. Imi place mult noua mea stare. Desi am mai putin timp sunt mult mai organizata, vad orasul 🙂 , invat lectii de viata la tot pasul si ma bucur mult de fiecare clipa. Deh, asta e alta meteahna care ma apuca in prag de ziua mea, constientizez mai mult trecerea timpului. Dar poate ca nici asta nu e un lucru rau.
Foarte multe subiecte grele zilel astea. E crunt afara prin apa pana la genunchi, asa ca macar cat stau in casa incerc sa ma gandesc la altceva, oricum nu am cum sa usuc strazile. Reducerea pensiilor si a salariilor, subiect crunt care afecteaza pana la urma pe toata lumea. Chiar crede cineva ca va creste speranta de viata la 85 de ani? Ce pot face eu sa schimb asta? … Eventual o pensie privata. Nu ca ar putea cineva sa o garanteze si pe asta, din punctul meu de vedere.
Plantele etnobotanice, subiect cutremurator pentru mine, inca de pe vremea in care am auzit de copii care isi cumpara de la colt cu banii de sandvis. Dar, in afara de umblat la educatie, ce pot eu sa fac? Schimb eu legislatia? Schimb eu taxele care ma sufoca mai mult pe zi ce trece, ca firma? Ma poate linisti discursul relaxat al ministrului finantelor de azi care parca tocmai a tras niste plante etnobotanice de linistit ce era?
Asa ca, zic, sa ne concentram pe ce putem face, si s-ar putea sa fim uimiti ca avem multe pe care sa ne concentram.
Sa aveti o viata frumoasa!