N-am inteles niciodata ce satisfactie iti poate oferi lauda, epatarea, expunerea “averilor” tale in fata celorlalti, mai ales cand cei carora te lauzi sunt saraci si plini de nevoi. Odata credeam ca doar cativa snobi fac asta si ca restul lumii ii condamna, macar in tacere.
Din pacate descopar tot mai des acum si pe net bloguri care fac audienta pentru ca posesoarele isi etaleaza ultimele achizitii. Articole intregi despre cat de greu e sa te hotarasti dimineata ce pereche de cizme sa incalti din multidudinea de oferte din dulapul tau si multe altele asemenea. In timpul asta copii sufera de foame si frig, boli, oameni raman fara case, slujbe si echilibru in viata. Dar tu ai probleme mai grave, nu te poti decide ce sa imbraci/incalti.
Noroc ar fi cu inititiativele gen zanarim, de ex, sau, de ce nu, centre de ajutor pentru copii, cum e cea in care ma implic si eu de putina vreme. Slava Domnului ca exista inca oameni care se implica in ajutorarea altora, fara a urmari beneficii ascunse. Astfel de initiative te fac sa speri ca totul e posibil, ca raul poate fi invins si ca e in puterea ta in foarte mare masura.
Ar fi bine sa inchei ca la Itsybisy – ia gandeste-te, ce fapte bune ai facut azi?