De la targul de carte Gaudeamus cea mai draga carte cu care am plecat acasa a fost Sanctus, care s-a bucurat de o intensa campanie de promovare inca de la lansare. Am citit cartea cu sufletul la gura insa am amanat sa scriu despre ea tocmai pentru ca am vazut s-a tot scris. Acum insa, asteptand o carte din campania vALLuntar, m-am hotarat sa scriu si de Sanctus, pentru ca fiecare post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar acestea se pot prelungi cu inca 3 min pentru fiecare comentariu.
Sanctus e a doua carte din Seria Fictiunii pe care o citesc, dupa Anticarul.
Thrillerul este construit cu mare atentie la detalii. Povestea ne poarta de la Citadela din sudul Turciei la statuia Cristului de la Rio de Janeiro si aflam din mers informatii inedite si savuroase despre locatiile amintite. Calugarii din secta Sanctus, cu ritualurile lor socante si violente, au o misiune foarte grea – protejarea textului original al Bibliei, chiar daca doar cei alesi cunosteau secretul ce trebuie protejat. Pentru asta nu se dau in laturi de la nimic, inclusiv crima, daca interesele ordinului o cer. Calugarul care, initiat fiind afla secretul, se hotaraste sa-l dezvaluie lumii intregi, chiar daca stie foarte bine ca asta il va costa viata. Modul foarte ingenios prin care reuseste sa transmita mesajul ascuns intr-un cod scrijelit pe samburi de mar (atat de speciali) pe care ii inghite nu poate sa nu ne trimita cu gandul la codurile lui Dan Brown, daca nu am fi facut pana acum legatura cu mistica si simbolismul cu care ne-am obisnuit de la Codul lui Da Vinci incoace.
Personajele bine construite, calatoria prin lume, de la Ruina la Rio De Janeiro, povestea ce curge in ritm cinematografic, care te surprinde la fiecare capitol si e atat de imprevizibila, sfarsitul usor fantastic sunt tot atetea motive pentru care nu vei uita usor cartea. Astept cu nerabdare continuarea trilogiei.
Nu uitati: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu se adauga inca 3 minute de voluntariat!
De multa vreme vreau sa fac humus dar nu am mai gasit tahini – pasta de susan, si parca nu ma simteam in stare sa o fac singura. Am mai gatit cu tahini vinetele si imi place foarte mult gustul, o sa mai caut si alte retete cu tahini.
