In fiecare dimineata in care mergem la scoala acelasi tablou: pe straduta din fata scolii, cam 20 de metri sa zicem, copiii alearga ca potarnichile spre scoala, incercand sa se fereasca de SUV-uri impozante care nu pot opri decat fix in poarta scolii. Ce handicap urias iti ofera un SUV, de nu poti merge nici un pas pe jos, nici tu nici copilul tau, si trebuie musai sa cobori din masina in curtea scolii deja! Cata limitare in miscare si gandire! Slava Domnului ca poarta scolii e zdravan infipta in ciment si  ar fi mai greu sa o doboare, ca ar merge probabil pana la intrarea in scoala, sa nu cumva sa sufle vreun vanticel spre ei, sa-i doboare din picioare mititeii de ei. Drept pentru care orice alti parinti, fara SUV-uri, cu masini sau nu, nu conteaza, atata vreme cat pot parca la o distanta cat de cat decenta, sa nu puna copiii in pericol, trebuie sa mearga cu copiii de mana pana cand intra pe poarta scolii, nici un pas mai putin, ca sa fie siguri ca nu-i aduna de pe sub rotile vreunei doamne (trebuie sa recunosc ca sunt mai mult femei) care se teme de adierea de toamna, iarna, primavara sau vara, pentru ca astea se intampla indiferent de vreme si de starea ei.

Despre tehnica prin care ne inghesuim sa ne luam copiii de la scoala voi povesti alta data.

Parcare in Sibiu

tags

Mircea Badea povestea aseara intamplarea “fotomodelei” alias Carmen Bruma cu vecinii si locul de parcare. Din pacate cam asa patesc mai toate femeile aparent singure in orasul asta, ba chiar si in tara cred, numai ca in tara nu e asa problema cu parcarea.

Evident, o mare de misogini ragaie fericiti la astfel de povesti, ba chiar satisfacuti.

Citind despre cat de greu se cumpara o coada de mop la Bucuresti mi-am amintit ce diferenta fantastica mi s-a parut a fi intre supermarketurile noastre si cele din Grecia, in speta Lidl, care erau la tot pasul.
Citește continuarea »