Clatitele nu sunt preferatele mele in ceea ce priveste desertul. Imi plac dar nu ma dau in vant dupa ele. Poate si pentru ca nu mi s-a parut necesar sa incerc inovatii la clatite. Lapte, oua, faina, vanilie sau scortisoara sau coaja de portocala, cam la asta reduceam variatiile pana acum. Maxim un strop de apa minerala, sa fie pufoase – chiar, de ce trebuie sa fie pufoase?
Azi am vazut intamplator la paprika tv cum pregatea clatitele un maestru in deserturi. Un baiat pasionat care se juca prin bucatarie, asta a fost impresia pe care mi-a lasat-o.Si iata ca am tras cu coada ochiului la cum facea el clatitele, chiar daca nu era un subiect foarte interesant. Da, am mai vazut bucatari care flambau clatitele si se purtau de parca construiau bomba atomica – totul masutrat la miligram si asezat cu precizie de robot – fooarte plictisitor. Iata ca baiatul asta se distra de minune gatind, masura doar ce era absolut necesar si m-a convins sa incerc si eu. Mai putin partea cu flambatul – ard destule carpe de bucatarie pe langa aragaz ca sa ma tenteze sa dau foc de buna voie la mancare 😀 .
Nimic spectaculos la prepararea clatitelor, mai putin partea cu untul. Pana acum le faceam cu ulei si indiferent cat de extraordinara e tigaia tot mai trebuie sa adaugi uneori un strop in tigaie. Iata ca am topit in tigaie cam jumatate de pachet de unt si l-am turnat in vas, peste compozitie. Alta textura, alta viata cu clatitele. S-au prajit mult mai bine si au capatat alta consistenta. In rest nimic deosebit. Am batut 5 oua cu 3 linguri de zahar, 500 ml lapte, coaja rasa de la o portocala si faina cat incape. Am adaugat untul topit si le-am prajit.
In timp ce clatitele se prajeau am caramelizat 4 linguri de zahar iar cand a ajuns usor lichid am turnat sucul de la 2 portocale si jumatate de lamaie (mergea chiar lamaia intraga). Am lasat la foc mic si am amestecat, dar de omogenizat s-a omogenizat doar la sfarsit, cand a devenit un sirop gros si legat. Caramelul asta e minunat si merita tot efortul, chiar daca am reusit cu greu sa nu ma ard. Bucatarul de la teve le manuia cu mare usurinta, lua clatita fierbinte, o tavalea prin caramel, o presara cu alune maruntite si o impacheta in 4. La sfarsit le-a asezat pe toate in vasul cu caramel, a adaugat o masura buna de coniac incalzit putin pe plita si le-a flambat.
V-am zis ca nu le-am flambat si nici alune nu am pus- nu aveam prin casa. Dar au fost delicioase si mi-a ramas gandul la ele, in special la caramelul asta minunat.
Incercati!
Un comentariu
Ecomami a comentat...
mi-a plouat in gura 😛 imi plac mult de tot clatitele, dar mananc rar. nu sunt foarte in ton cu stilul meu de viata 🙂
Daca tot sunt aici va invit la un concurs cu premii pt bebelusi (puteti sa le faceti si cadou). Detaliile sunt la noi pe blog 🙂