Clatitele nu sunt preferatele mele in ceea ce priveste desertul. Imi plac dar nu ma dau in vant dupa ele. Poate si pentru ca nu mi s-a parut necesar sa incerc inovatii la clatite. Lapte, oua, faina, vanilie sau scortisoara sau coaja de portocala, cam la asta reduceam variatiile pana acum. Maxim un strop de apa minerala, sa fie pufoase – chiar, de ce trebuie sa fie pufoase?
Azi am vazut intamplator la paprika tv cum pregatea clatitele un maestru in deserturi. Un baiat pasionat care se juca prin bucatarie, asta a fost impresia pe care mi-a lasat-o.Si iata ca am tras cu coada ochiului la cum facea el clatitele, chiar daca nu era un subiect foarte interesant. Da, am mai vazut bucatari care flambau clatitele si se purtau de parca construiau bomba atomica – totul masutrat la miligram si asezat cu precizie de robot – fooarte plictisitor. Iata ca baiatul asta se distra de minune gatind, masura doar ce era absolut necesar si m-a convins sa incerc si eu. Mai putin partea cu flambatul – ard destule carpe de bucatarie pe langa aragaz ca sa ma tenteze sa dau foc de buna voie la mancare 😀 .
Citește continuarea »
