Pentru ca am citit parerea multor comentatori nu pot sa nu dezvolt acest subiect de maxim interes pentru mine. In primul rand se pune problema daca e bine sa duci copiii la afterscool. Prea multa scoala, spun multi, lipsa familiei si implicit suferinta copiilor. Sa iau cazul nostru, pentru ca nu vorbesc din auzite, chiar Mara merge la afterscool in clasa intai fiind. Mara merge la aceasta gradinita care are si afterscool de 2 ani, acesta fiind al treilea. Inca din anii trecuti se uita cu jind la cei mari, scolarii de la after, si nu-si dorea atat de mult sa merga la scoala cat la after dupa.Ce face la after si de ce ii trebuie? Ea termina cursurile la scoala la ora 10.50. Vine masina si ii ia, sunt 7 din clasa care merg impreuna cu d-nul sofer si cu Miss la afterscool. Acolo se schimba de uniforma, se spala, merg la masa, se joaca pana la ora 14.00. Atunci vine d-na invatatoare care ii supravegheaza la teme. Teme pe care le fac fiecare in ritmul sau, cu pauze , gustare si ce mai e nevoie, in general pana in jurul orei 16-16.30. Atunci vine acasa, fie o luam noi fie o aduce dl sofer cu microbuzul de la gradi, in functie de programul nostru. De saptamana viitoare va mai sta de 2 ori pe saptamana inca o ora, una pentru optionalul de dans si una pentru optionalul de germana, amandoua dorite de ea.
Nu se pune problema ca nu am timp pentru ea. Lucrez de acasa, deci pot forte bine sa o supraveghez la teme. Acasa insa are un frate care are 2 ani si jumatate si care nu o lasa deloc sa-si face temele linistita. Cine nu are sau a avut copii de aceasta varsta poate ca nu poate intelege exact acest lucru.Si isi doreste foarte mult colectivitatea. Acolo sunt prietenii ei, acolo se concureaza – cine stie mai mult, cine scrie mai frumos sau alte asemenea. Intradevar, tot acolo afla si multe cuvinte care nu fac parte din vocabularul nostru, insa avem intotdeauna discutii pe indelete in care intelege foarte bine ca nu trebuie sa le foloseasca si nici nu o caracterizeaza.
Personal nu consider in nici un fel ca afterscoolul sa fie o trauma sau un handicap pentru ea, dimpotriva. Pe vremea cand mergea la gradi acolo era forte trista ca o luam la pranz, tot din teama ca nu sta suficient acasa, in familie, cu noi, iar prietenii/colegii ei stateau pana la 5-6 si se distrau de minune fara ea.
Acum sa vorbim despre cursurile suplimentare pe care le pot face copiii si de la ce varsta. Am citit si auzit de multe ori revolta unora impotriva cursurilor -limbi straine sau calculator de la clasa intai.Am auzit si de revolta unora pe parintii care isi invata copiii sa citeasca inainte sa mearga la scoala.
Mara a invatat sa citeasca singura. Multi vor spune ca nu poate fi adevarat, o laud, bla bla.Recunosc ca am avut in casa carti pentru prescolari inca de cand a invatat sa vorbeasca. Ii placea foarte mult sa ii citesc, sa ii arat, sa ii explic. Venea cu cartea, si Andrei vine, desi el inca nu vorbeste bine, si-mi arata in carte sa-i povestesc ce e acolo. Mai tarziu ma intreba de litere, de cifre, ce mai gasea prin cartile respective. Si le-a invatat singura, nu am fortat-o in nici un fel. Mai degraba am insistat sa invete sa numere si am repetat mai mult decat am repetat cu literele. Dar le-a invatat. Ce trebuia sa-i fac? Sa-i ignor intrebarile? sa-i spun ca are timp sa invete, ca nu trebuie sa stie, bla bla? imi amintesc surprinderea dnei educatoare, cand a mers la gradi, care mi-a povestit ca Mara a gasit in gradinita o cutie cu litere, probabil pentru copii mai mari, si a recunoscut foarte usor literele. Pe urma, dupa ce le-a invatat, evident ca o mai puneam a citeasca. In general pentru amuzament, si al nostru si al ei, si in ideea sa nu le uite, daca tot le stie. M-am straduit sa nu o fortez in nici un fel. Si nici nu fac parte dintre parintii care isi conssidera odrasla vreun geniu. E un copil normal pentru varsta ei, e foarte curioasa si vrea sa stie cat mai multe, ca multi altii de varsta ei. De fapt eu cred ca cei mai multi copii sunt curiosi, curiozitate care uneori e ucisa din fasa de cei care cred ca au tot timpul sa invete si nu merita efortul sa le explice, atat cat se poate pentru varsta lor.
La gradi au facut engleza. Mofturi, spun multi. Evident ca au facut pentru varsta lor: in special cantecele, poezioare, jocuri, pe care a inceput incet incet sa le traduca. Daca ascultam vreo melodie in engleza intreaba despre cuvinte care ii atrag atentia. sa-i dau peste nas? sa o ignor?
Acum un an sau 2 am fost in Grecia cu copiii, la Porto Carras. La restaurant, la o masa apropiata de noi, o familie de bulgari, cu un baietel de 7 ani.Ei bine, baietelul vorbea fluent in engleza, poate mai bine decat parintii lui. Se conversa dezinvolt cu toata lumea, ba chiar o ospatarita il provoca sa-i povesteasca tot ce facea in vacanta si cate si mai cate. Chiar credeti ca parintii lui au gresit ca l-au ajutat sa invete engleza?
Mara a facut un an si de germana. La fel, pentru varsta ei: cantecele, propozitii simple. Nu am insistat si nici fortat-o in nici un fel. Anul asta a cerut singura sa mearga la germana. Poate ca adult sau la 14-16 ani ar invata cu un randament mai mare, dar acum tot ce invata invata in joaca, chiar nu face eforturi pentru asta.
Ca sa nu mai spun ca a fost la cursuri de calculator.Stiu, cei mai multi vor arunca cu rosii.Mi-au spus parinti: oricum sta toata ziua la calculator si se joaca, ce sa-l mai duc la cursuri?Si Mara se juca, pe internet, cu mine alturi, inainte de cursuri. Ei bine, la cursuri a invatat pe intelesul ei ce este un calculator, cum functioneaza, cum scrie, sterge, printeaza, lucruri pe care evident i le puteam arta si eu, daca ma straduiam sa i le traduc pentru varsta ei.A fost si in vizita la fabrica Altex, si , mai mult, a descoperit jocurile piticlik si altele asemanatoare. De ce le consider mai bune decat jocurile de pe net? Pentru ca sunt special pentru varsta lor, pentru ca nu exista pericolul sa dea click pe reclame porcoase asa cum e pe net, pentru ca a invatat in jumatate de ora organele interne, organele de simt, functiile organelor si altele asemenea, doar jucandu-se pe piticlick. Evident, daca te straduiesti poti si ca parinte sa inveti copilul si asta, daca ai timp, daruire si oarece inclinatii pedagogice. Daca nu nu vad unde ar fi problema sa-l lasi sa participe la un curs corespunzator varstei lui.Evident, trebuie avut mare grija la suprasolicitare, si nu e deloc greu sa vezi daca un copil e sau nu spurasolicitat. Despre dans chiar nu cred ca e cazul sa mai explic ca nu e efort si solicitare, e din placere. Recunosc ca a facut chiar si karate si i-a placut, si ar fi vrut sa faca chiar mai mult si nu am sustinut-o in acest sens, poate alta data.
Si ar mai fi o gramada de spus, inclusiv despre bona, pe care unii o considera mai indicata gradinitei sau afterscool-ului.Eu cred ca pentru copil colectivitatea e cea mai buna. Si, sa fim seriosi, cel putin in Bucuresti oferta e foarte vaariata, daca nu-ti convine ceva undeva schimbi fara probleme.