Bistro Lila

Zilele trecute mi-au atras atentia pachetelele cu Craciun fericit ale lui Adi Hadean si iata ca am si reusit sa le incerc. Andrei adora sa se joace cu aluatul si mereu vrea sa facem o prajitura, chiar daca nu o si gusta de fiecare data. De data asta am avut noroc, toata lumea a mancat pachetele (mie mi-au iesit un soi de cornulete ) si toata lumea a fost trista cand s-au terminat

Reteta nu e complicata, singurul dezavantaj e ca aluatul trebuie sa stea la rece cel putin cateva ore.
Read the rest of this entry »

Pentru ca au inceput sa se planga copiii mei ca nu le mai fac nici un desert aseara am gasit o reteta simpla, usor de pregatit in familie. Andrei a fost ajutorul meu de baza, el a amestecat toate ingredientele si a fost mana mea dreapta  :)
Reteta initiala era cu migdale, dar, pentru ca tot nu am gasit fulgi de migdale iar rezervele noastre de nuci abia au fost reimprospatate, am folosit nuci si sunt incantata de rezultat.
Read the rest of this entry »

Tusea e o problema cu care ne confruntam mult mai des decat ne-am dori (de parca si-ar dori cineva sa tuseasca, dar vorba vine). Asa cum gripa tratata trece in 7 zile si netratata tine o  saptamana asa si cu tusea, uneori ai impresia ca orice tratament ai incerca tot nu se vede nici o schimbare. Asa ca, dupa ce am incercat multe variante de miere, cu propolis, cu brad, ceaiuri felurite, pana am ajuns la celebrul ceai de ceapa, astazi mi-am reamintit banalul sirop de ridiche. Se prepara foarte simplu si uneori chiar functioneaza.

Se spala o ridiche, se taie in jumatate si se scobeste miezul cu cutitul.

Nu am aruncat nici miezul, l-am taiat felii subriri peste care am turnat putina miere pe o farfurie. In jumatatile de ridiche am turnat miere si, cam dupa o ora am observat ca lichidul din interior si-a schimbat consistenta, devenind mult mai fluid.

Se ia cate o lingura la cateva ore. Dupa ce am golit lichidul am mai adaugat miere si am lasat sa lucreze cu ridichea.

Siropul asta, impreuna cu supa de pui (cu multa ceapa si chiar usturoi), ne poate ajuta sa depasim o tuse rebela.

Sanatate multa!

P.S. Chiar a trecut tusea dupa 24 de ore. Deci merita sa incercati

Aseara, ca sa nu lustruim toata seara ghetutele in asteptarea mosului, am plecat sa ne distram la petrecerea Motanului incaltat (multumim Good Food).

Read the rest of this entry »

Am inceput Strada Fictiunii cu Anticarul, carte pe care am primit-o la un concurs pe twitter (multumesc Editura All). M-am lamurit rapid ca nu avea nici o legatura cu Anticarul din Kabul si usor usor a fost greu sa o mai las din mana. Recunosc, o vreme am observat o oarecare asemanare cu povestea din Manuscrisul lui Fulcanelli, si pana la urma nu poti sa nu te duci putin cu gandul la Dan Brown, cel mai cunoscut in literatura ce descifreaza coduri si mistere, insa nu am mai citit pana acum despre persecutia evreilor in sec XV in Europa. Din acel moment nu am mai lasat cartea din mana. Trebuie sa recunosc ca ideea conform careia evreii detineau Piatra lui Dumnezeu, un obiect mistic cu puteri magice care ii putea proteja si de ciuma, nu este foarte usor de digerat.

O calatorie interesanta prin Barcelona moderna dar si in cea de la 1400, secrete, aventuri, crima, trafic de arta, pasionati de limbi vechi si civilizatii disparute, toate se imbina intr-o poveste care te tine antrenat pana la ultima fila.

Pana sa ajung la Sanctus, care ma asteapta deja, trebuie sa termin Dimineata pierduta a Gabrielei Adamesteanu, o alta carte captivanta pe care o citesc in format electronic de data asta, multumita elefant.ro .

Deja am o lista cu carti pe care le doresc, daca aveti recomandari de carti le primesc cu placere.

Multumesc!

Sambata mi-am facut curaj si am ajuns cu copiii la Gaudeamus. Am avut nevoie de curaj pentru ca experientele trecute cu copiii la Gaudeamus n-au fost foarte placute. Asa cum era si normal, Andrei a obosit rapid, cu greu razbateam prin aglomeratie cu el in brate, Mara nu se lasa nici ea mai prejos, si chiar daca am reusit sa luam cartile pe care le aveam in vizor mi-am spus ca o sa caut altfel de reduceri la carti, fara nebunia unui targ. De data asta am mers direct la atelierul de lectura organizat de BOKO – Copiii iubesc lectura, unde cu bomboane, carti, o poveste foarte antrenanta si persoane iubitoare de copiii si de povesti n-au simtit nebunia targului, au intrat in lumea lui Arik si au ascultat cu sufletul la gura nazbatiile lui Arik in lectura autoarei Ioana Nicolaie.

Foarte buna initiativa Boko, o sa participam la atelierele de lectura care se vor muta la Libraria Mihail Sadoveanu. In decembrie cel care le va citi copiilor va fi chiar Mos Craciun, asa ca sunt convinsa ca micutii vor fi fascinati. Chiar daca si Mara si Andrei iubesc deja lectura si cartile cred ca le va fi benefica participarea la ateliere. Vor afla povesti noi, vor intra intr-o atmosfera de poveste si setea de lectura va creste, sunt convinsa.
Read the rest of this entry »

Cand nu am prea mult timp pentru gatit si am la indemana ciuperci gatesc cu placere ciulama, mai ales ca Mara o adora (nu si Andrei). Pentru 4 portii folosesc o ceapa, 2 linguri de ulei,1 kg de ciuperci congelate (sigur ce cele proaspete au alt gust dar in lipsa de timp ne place si asa, chiar nu sunt rele ciupercile congelate), o foaie de dafin, 2 linguri de faina, 250 ml lapte (daca gatiti de post puteti sa inlocuiti fara probleme laptele cu apa), sare dupa gust.
Read the rest of this entry »

In ultima vreme descopar noi metode de atragere a interesului elevilor catre lectii. Prima a fost la o doamna profesoara care pregateste copii pentru concursul Arhimede. Copiii care indeplineau anumite teme intr-un anumit timp primeau hartii imprimate cu edu.dolar sau chiar imaginea lui Einstein. Copiii erau foarte bucurosi si se concurau care sa primeasca mai multe. Nici vorba sa se planga de problemele destul de grele cu care se luptau. S-au plans mai tarziu, acasa, dar a doua zi la ora s-au concurat iar pentru un Einstein. Sincer, m-am bucurat foarte mult.

Ieri vine Mara trista de la scoala. ”Stii, la engleza d-na profesoara a zis ca da cartonase celor care raspund cel mai bine, eu am raspuns dar nu am primit.” Bine, asta inseamna ca altii au raspuns mai bine decat tine, data viitoare trebuie sa stii mai bine. Si asa s-a apucat de teme, sa stie mai mult. Astazi la scoala o bunica revoltata: “Am fost sa vorbesc cu d-na de engleza. Baiatul meu (nepotul) stie cel mai bine la engleza si lui nu i-a dat cartonase.Nu se poate asa ceva! L-am retras si de la Cangurasul pentru asta. Sa se duca doamna la concurs cu cine vrea!” ‘Sincer m-a intristat foarte tare. Desi in clasa a 3 a copiii sunt deja la a 3 a profesoara de engleza si in sfarsit au intalnit o profesoara care ii stimuleaza sa invete. Vom intelege vreodata ca subminarea autoritatii profesorului nu va aduce niciodata beneficii copiilor nostri? De asta e profesor la clasa, sa stabileasca el nivelul cunostintelor elevilor in general si in fiecare moment. Sa ma duc eu ca parinte sa sustin ca al meu copil stie cel mai bine din clasa si el merita cele mai mari note si stimulente e dovada de orice dar numai de maturitate nu. Copiii nostri au nevoie de evaluare corecta in primul rand. D-na profesoara a venit la scoala cu 5 seturi de cartonase, primite la cumparaturile personale. Copiii sunt inebuniti sa le colectioneze si s-au straduit sa rezolve totul ca sa le primeasca. Dar doamna a avut doar 5, deci nu putea fi toata lumea multumita. D-na profesoara are dreptul sa stabileasca singura cine a indeplinit cel mai bine cerintele si primeste cartonasele respective. Rolul acestei actiuni a fost stimularea copiilor, incurajarea lor sa se concureze, sa vrea sa stie mai mult ca sa fie cei mai buni, nu in sensul in care sa vina parintii sa vorbeasca cu doamna sa primim noi premiile. Iar amenintarea cu retrasul de la consurs e un fel de supararea vacarului pe sat. O las si o incurajez sa mearga la concursuri pentru ea, sa se obisnuiasca cu competitia, sa vada la ce nivel e si sa-si doreasca mai mult, nu ca sa-i fac pe plac profesorului. De ce nu intelegem ca cele mai multe actiuni ale noastre ii ranesc in primul rand pe copiii nostri, nu pe profesori sau pe alte persoane pe care nu le inghitim noi?

Atatea imi aud urechile la intalnirile cu parintii/bunicii! Credeam ca aceea cu “‘ ce sa invete la pregatire la mate pentru concursul Arhimede? Fiica’ mea stie toata matematica, poate sa o invete daca vrea. Si romana si mate, ca a facut limbi straine” e cea mai tare, dar pe zi ce trece aud alte perle de genul asta, care ma intristeaza foarte tare.

Am gatit cu ceva vreme in urma impreuna cu copiii aripioare de pui cu fulgi de porumb, dupa ce am vazut reteta la Minimax. Se face foarte usor si le-a placut foarte mult, insa nu am mai facut-o de atunci. Recunosc, eu nu sunt un fan al aripioarelor in general.
Astazi am ajutat-o pe Mara sa gateasca, dupa aceeasi reteta, pui cu fulgi de porumb. Reteta e foarte simpla, s-a distrat de minune si a fost bataie pe puiul astfel pregatit. E o reteta pe care o recomand tuturor celor care vor sa prepare ceva foarte simplu si sanatos (inlocuim prajirea cu gatit in cuptor, scapand astfel si de uleiul in exces). Necesita totusi timp, am lasat puiul in cuptor cam 30-35 min, la foc mediu, si am avut 2 tavi de pus la cuptor.

Read the rest of this entry »

Zilele astea a trebuit sa ne fataim prin taxi-uri, dupa ceva ani. De cum ne urcam greu sa ne obisnuim cu mirosul. Tutun cat incape.

- Mami, ce miroase asa?

Taximetristul incepe sa se fastaceasca:

- Stiti, pierd clienti daca nu le dau voie. Doamnele in special, foarte bine imbracate, inainte sa se urce ma intreaba daca se fumeaza, daca zic nu pleaca imediat.

Logic era sa coboram si noi, nu? Mai eram si cu copiii. Afara picura, taxi-uri prin zona ioc, trebuia sa ajungem rapid. Noroc ca nu mergeam mult.

A doua zi, alt taxi, alta firma, acelasi miros. Sa inteleg ca asta e regula sau doar am avut eu ghinion? Si eu tocmai gasisem o solutie sa ajung sa-mi iau copiii in ziua in care termina amandoi la aceeasi ora..