Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta.
Foarte interesant codul si variantele lui, patratul magic (un soi de sudoku mai avansat 🙂 ) foarte interesante teoriile masonilor, informatiile despre Washington, binenteles, nescapand din vedere fictiunea. Cartea e un roman nu un document istoric.
Poate ca sfarsitul nu e chiar extraordinar dar imi place ca se termina intr-o varianta constructiva. Indemnul de cunoastere a Bibliei nu poate face rau nimanui, nu?
De asemeni, daca v-a placut Colectionarul de istorie veti indragi si Simbolul pierdut.
P.S Cartea era la reducere in Auchan si Carrefour 🙂