Sigur ca ne astepta o noua serbare de Ziua mamei. Putin in avans dar emotionant, ca de obicei.
Citește continuarea »
Sigur ca ne astepta o noua serbare de Ziua mamei. Putin in avans dar emotionant, ca de obicei.
Citește continuarea »
Stim cu totii de saracia si mizeria in care traiesc nenumarati copii. De multe ori ne intoarcem privirea atunci cand ii intalnim si ne vedem de drum. Alteori incercam sa-i ajutam cumva. Le intindem un colt de paine, o ciocolata, o haina sau incercam sa-i indrumam spre un centru de ajutor. Uneori strangem bani pentru o operatie costisitoare sau incercam sa facem cunoscuta disperarea unora si altora. Uneori reusesti, alteori nu. Cand dai gres sentimentul de neputinta e groaznic. Poate e asemanator cu cel al unui chirurg atunci cand ii moare pacientul, cine stie?
Din pacate ajutorul material nu e suficient. Cei mai multi dintre ei au traume care-i vor afecta toata viata. Iar nevoie de indrumare au si copiii fericiti, din familii normale, cu atat mai mult ceilalti.
E groaznic atunci cand te implici cat poti de tare, cand esti gata sa dai tot ce poti si, intr-un final, trebuie sa te declari neputincios. Invins de sistem, de birocratie, de proceduri, de sefi, etc. Si cel mai rau e atunci cand tu vezi foarte clar solutiile, dar nu ai voie sa ai initiative. Altii stiu mai bine cum trebuie procedat, chiar daca nu au obtinut progrese, tot ca ei trebuie facut. N-ai decat sa te supui si sa mergi mai departe, fara sa deschizi gura. Era normal sa ies din joc, atunci cand am realizat ca sunt legata de maini si de picioare.
Sigur ca voi continua sa lupt, atata timp cat cred in drumul pe care merg. Sper din suflet sa ma pot implica si alaturi de Lili, care este mult mai puternica decat mine, si care tocmai isi infiinteaza fundatie prin care sa ajute si mai mult decat pana acum. Mult succes Lili si abia asteptam sa ne dai de veste!
Avem tema la scoala – sa decoram clasa de primavara. Cum sunt cu un ochi pe talente de nazdravani ne-am inspirat si iata ce a iesit 🙂
Am tot amanat sa scriu despre cartile preferate ale copiilor mei, dar am observat ca sunt oameni care cauta idei de carti, de cadou sau nu neaparat, in functie de varsta si preferintele copiilor. Andrei (4 ani) iubeste Pozna lui Jackie, de la edituracarteacopiilor.ro . O iubeste atat de mult cat merge sa o folosim si pe post de distragere a atentiei (inca), atunci cand e obosit sau nemultumit. Ii trece plansul numarand ursuleti sau ascultand povestea, pe care o stie pe de rost, se distreaza de fiecare data la ultima pagina, cand ajunge la ursuleti domind, pentru ca i-am spus ca el doarme ca nazdravana Jackie, deasupra paturii, si-mi arata cu mandrie -”asa dorm eu”.
Citește continuarea »
Zilele astea trimit cardul catre o viitoare mamica. Daca mai stiti doritori dati de veste, poate mai gasim.
Multumesc Lili!
E o tema foarte grea, am vazut ca sunt concursuri pe site-urile de parinti pe tema asta. E greu sa te uiti in urma si sa recunosti ca tu, adultul, inveti lucruri si nu putine de la piticul tau. La fel de greu iti e sa accepti ca el creste pe zi ce trece, chiar daca pentru tine nu e tocmai intinerire.
Ma uitam zilele trecute la ai mei si observam cu cata usurinta isi exprima ei sentimentele. ”Mami, te iubesc” aud cel putin in fiecare seara, daca nu si mai des, cand simt ei nevoia. La fel cum aud si ”mami, nu mai esti prietena mea” – atunci cand Andrei nu obtine ce si-a dorit de la mine.
Citește continuarea »
De atatea ori suntem pe fuga si trebuie sa pregatim ceva sa mancam. Gratarul se pare ca nu e chiar asa sanatos cum credeam candva dar e cu siguranta mai bine decat prajit, asa ca am ales piept de pui cu ciuperci si sfecla rosie.
Citește continuarea »
Dimineata geroasa, de martie. Andrei strange cu veselie punga cu martisoare pentru colegele sale. Are 4 ani si pregatim de o saptamana martisoarele astea. S-o descurca sa le imparta? Pentru doamnele de la gradi il ajuta tati, dar pentru colege le va imparti singur. Desi povestim si mesterim cateva dinainte dimineata tot ii veneau cateva lacrimi.
-Mami, vreau si eu un martisor, ca al Marei!
Citește continuarea »
Ce ne dorim de la copiii nostri? Cum sa duc un copil de 8 ani intr-o zi la evaluare la romana si pe urma sa alerg cu el prin oras sa ajunga si la consursul de matematica?( ma rog, inteleg ca sunt scoli unde putea merge la 9 la romana si la 11 la Arhimede. Cate concursuri intr-o singura zi? Si pregatirea?) Dupa care are oricum atelier la teatru. Ce credem ca sunt copiii astia? Oricat de buni ar fi sunt doar niste copii. Care e logica asta pentru care un copil nu poate merge la concursuri si la romana si la matematica? Au doar 8 ani, nu e cazul sa faca o fixatie doar pentru o materie, mai ales de la varsta asta.
Citește continuarea »
Vazand martisoarele nazdravanilor din hartie rasucita (quilling)nu ne-am putut abtine sa nu incercam si noi. Va arat primele, poate progresam putin zilele astea, si atunci sa te tii 🙂
Revin cu urmatoarele:)
Ne-am jucat cu culorile si ne-a placut, chiar daca nu avem talente artistice.