Biblioteca bloggerului roman este un proiect foarte interesant pentru inceput de an. Sa mai tinem evidenta cartilor citite in ultimul an, sa mai verificam listele, sa le completam, sa mai taiem ce am citit, sa ne mai inspiram din ce recomanda altii, intotdeauna e loc de mai mult. Pentru mine e foarte greu sa stabilesc un top, poate si pentru ca am citit carti din domenii destul de amestecate, cum ar fi beletristica, fictiune, psihologie, educatie, istorie. E foarte greu sa le compari iar la mine mai tine si de dispozitie sau de perioada prin care trec. Sunt carti care imi displaceau foarte tare in urma cu ceva vreme, nici nu reuseam sa trec de primele 10-20 de pagini, si peste ceva timp cu greu le-am mai lasat din mana. Asta inseamna ca cele de pe primele pozitii nu sunt neaparat cu mult peste cele din coada clasamentului.

Am putea sa zicem asa:

1) HG Wells Oul de cristal;

2) Amos Oz Poveste despre dragoste si intuneric;

3) Orson Scott Card – Jocul lui Ender;
Read the rest of this entry »

tags


Pentru ca avantul Marei de a citi scazuse in ultima vreme eram putin ingijorata si am tot cautat carti care sa-i deschida interesul pentru lectura. La inceputul vacantei ea singura si-a ales din biblioteca Ulita copilariei a lui Ionel Teodoreanu. A continuat sa o citeasca chiar daca era destul de contrariata de bunicii din poveste si de atitudinea lor. Dupa ce a terminat-o parca nimic nu-i mai parea interesant. Asta pana la Charlie si Fabrica de ciocolata, pe care a terminat-o rapid, a mancat-o pe paine cum s-ar spune. Am comandat deja Charlie si marele ascensor de sticla, sper sa-i placa la fel de mult. Acum citeste cu placere Dincolo de padurea intunecata, primul volum din seria Cronicile lumii de margine, sper sa aiba rabdare cu toate cele 3 carti din serie . Mai are in asteptare Narnia si Fetita celei de a sasea luni, si isi doreste Cum sa-ti dresezi dragonul, pentru ca a vazut filmul si i-a placut foarte mult. Se pare ca inca  sunt filme care te fac sa citesti si cartea,cel putin in cazul Narniei sau al dragonului functioneaza.

Ce carti mai recomandati pentru varsta asta? Multumesc

puf

 

Am crescut cu ideea ca placerile sunt ceva minor in viata, ba chiar rusinos pe undeva. Trebuie sa muncesti, sa inveti, restul era in plus. ” Nu mai pierde vremea! Ce sa faci la plaja? stai cu fundul in sus ca trantorii, doar pierzi vremea”. Auzeam asta atat de des ca nici nu mai stiu exact unde, doar ca se repeta la nesfarsit. Multa vreme am fost foarte nefericita, pentru ca-mi cenzuram cela mai mici placeri, de cele mai multe ori inconstient. A trebui sa invat sa ma bucur de un pahar de apa limpede si racoritoare intr-o zi de vara, de parfumul si catifeaua unui trandafir, de vantul naravas care imi strica coafura, de buburuza care leneveste la soare si cate si mai cate. Era sa scriu si de zambetul unui copil dar asta am iubit dintotdeauna – oamenii si apropierea dintre oameni, iar la copii sunt mult mai naturali in gesturi si sentimente, nu i-a ajuns falsitatea inca si nu se straduiesc sa o exprime ca noi, oamenii mari.

Pe partea cu hainele si mancarea lucrurile erau oarecum simple, ca nu exista mare variatie, trebuia sa te multumesti cu ce se gasea. Erai imbracat, nu-ti era frig, erai mancat, nu aveai burta goala. O inghetata, oricat era de buna, imi umfla gatul si capatam penicilina pentru cel putin o saptamana..Capsunele? Ma umpleau de urticarii care ma chinuiau la nesfarsit..De citit, si asta era destul de greu, carti nu prea se gaseau si nici cei din jurul meu nu prea citeau, ca sa avem ce experiente sa impartasim. Am insa o amintire din copilarie foarte persistenta, cu cartile. Nu aveam 6 ani iar parintii mei administrau un depozit de carti. Era o casuta de lemn, gen hambar, cu o scara interioara si sosisera cartile de scoala.Manualele. Doamne ce melanj de mirosuri: lemn vechi amestecat cu cerneala si hartie proaspat tiparita. Cotrobaiam la nesfarsit printre stive de pachete cu carti, asa cum m-as fi plimbat printr-un tinut de ciocolata, ca un catelus ce-si adulmeca osul. Si lemnul scartia la fiecare pas…  Mangaiam pachetele uriase de carti invelite frumos in hartie si legate cu sfoara, scoteam pe furis cate o carte pe care o miroseam si o rasfoiam la nesfarsit, pana ma induram intr-un final sa o pun la loc. Imi amintesc de o carte carte trebuie sa fi fost de botanica  (cred ca nu stiam sa citesc) care avea niste planse cu schema florii fascinante. Cred ca a fost cea mai frumoasa zi a copilariei mele. Desi au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, in momentele mele de liniste inchid ochii si ma plimb printre muntii de carti ambalati scolareste in hartie groasa si legati cu sfoara.


Read the rest of this entry »

tn1_kipling_-_kim

Cea de a doua carte aleasa in cadrul campaniei vALLuntar 2 este Kim de Rudyard Kipling. Nu mai stiu exact ce m-a determinat sa o aleg,  nu a fost deloc  usor pentru ca foarte multe carti imi faceau cu ochiul. Poate Cartea junglei sa fi fost imblodul . Si nu am regretat. Cartea prezinta o perioada din viata lui Kim, un baietel irlandez crescut in India, mai exact viata ca o calatorie in care nu atat destinatia e importanta, ci experientele de pe drum. Kim nu e calauzit de Bagheera ci de un lama tibetan, o oarecare asemanare  daca tinem cont de cultura indiana.

Desi Kim era un baiat alb se integrase perfect in tara de adoptie. Cunostea toate cotloanele si dialectele si invatase sa se descurce de la o varsta foarte frageda. Intalnirea cu lama ii schimba cursul vietii si il ajuta sa-si implineasca destinul. Sa fie povestea copilariei sau o poveste de spionaj? Kim se implica cu detasare in Marele joc de spionaj dus de marile puteri europene in India de sfarsit de secol XIX.
Read the rest of this entry »

Nu puteam să stau deoparte nici de data asta, așa că particip cu drag la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA,  si am mare nevoie de ajutor:  am nevoie de minim 15 comentarii pentru a putea planta un copacel.

Dar să revenim la carte. Nu știu daca am ales cel mai bine cartea, in sensul ca va aduna multe comentarii pentru copacel, insa chiar imi doream să citesc aceasta carte.  Facultatea lucrurilor de prisos nu e o carte lejera, de citit in pauze sau in tramvai. Cel puțin eu am avut nevoie de timp să o rumeg pe indelete. Poate am exagerat dar e greu sa citești despre atatea lucruri absurde, cum erau anchetele sovietice, fără să te revolți si să te ingrozesti la gândul că astfel de situații s-au intâmplat si se mai pot oricând întampla.

Titlul m-a intrigat încă de la început, și mi se părea foarte important să aflu la care facultate anume se referea și cum putea să fie de prisos. Deși am aflat in scurt timp care facultate anume era numita pe față de prisos,  am ințeles că acest lucru conta foarte puțin, oricare alta ar fi putut fi în locul ei, tot ce nu venea pe linie de partid de la ilustrul conducator ajungea sau era ajutat să ajunga de prisos.
Read the rest of this entry »

Am ajuns in Sighisoara intr-un weekend de iarna. Copiii nu erau prea incantati sa schimbam  partia din Azuga pe o cetate si ne-am lamurit repede ca aici nu vom avea unde sa ne dam cu saniuta. Nu ma gandisem pana atunci ca pe copii s-ar putea sa nu-i fascineze cetatea asa ca pe noi, ba chiar ca ar putea sa se plictiseasca teribil.

Casa Legend Sighisoara

Cazati in Cetate, la Casa Legenda, au fost incantati de camera si decoratiunile ei. Usile de casuta piticilor, baia cu robineti de cupru (mami, de ce avem telefon in dus?), nisele cu flori si lampi, atmosfera de cetate, bucataria in pivnita au fost suficiente motive de atractie pentru inceput. Si pentru ca era destul de frig nu prea aveu chef de umblat pe strazi si vizitat, ar fi preferat jocurile in camera, improvizate la moment.
Read the rest of this entry »

Pana sa apuc sa scriu despre cartea din campania vALLuntar trebuie sa va spun despre ce martisoare ne ofera editura ALL numai astazi 1 martie: reducere de 50% la toata cartile de pe site plus tombola cu produse Avon pentru comenzile de astazi. O oferta care merita luata in calcul, nu-i asa?

O primavara frumoasa tuturor!

 

tags,

Citesc o carte foarte interesanta, socanta pe undeva: Omul care isi confunda sotia cu o palarie – Oliver Sacks. Cazuri si situatii care mai de care mai incredibile, care nu sunt totusi imaginatia autorului ci sunt preluate din istoricul medical. Foarte multe teme de gandire mi-a dat cartea asta, dar acum vreau sa va povestesc despre cate energie si putere am capatat dupa ce am citit cazul  femeii care isi pieduse perceptia asupra propiului corp – nu-si mai putea controla corpul decat cu mare efort si concentrare, daca inchidea ochii cadea din picioare. Incredibil cum o femeie, intr-un asemenea caz, reuseste sa reinvete totul pas cu pas astfel incat sa-si reia toate activitatile dinainte, si jobul, si cresterea copiilor, ajungand sa traiasca o viata normala. Cum sa crezi ca ai o viata grea si sa fii nemultumit cand esti sanatos, ai o multime de lucruri de facut si de cele mai multe ori de descurci bine, in timp ce pentru alte persoane e o lupta pe viata si pe moarte sa se urce in autobuz,  sa manance si sa asculte radioul in acelasi timp, sa vorbeasca si sa mearga in acelasi timp sau cate si mai cate?
Read the rest of this entry »

De la targul de carte Gaudeamus cea mai draga carte cu care am plecat acasa a fost Sanctus, care s-a bucurat de o intensa campanie de promovare inca de la lansare. Am citit cartea cu sufletul la gura insa am amanat sa scriu despre ea tocmai pentru ca am vazut s-a tot scris. Acum insa, asteptand o carte din campania vALLuntar, m-am hotarat sa scriu si de Sanctus, pentru ca fiecare post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar acestea se pot prelungi cu inca 3 min pentru fiecare comentariu.

Sanctus e a doua carte din Seria Fictiunii pe care o citesc, dupa Anticarul.

Thrillerul este construit cu mare atentie la detalii. Povestea ne poarta de la Citadela din sudul Turciei la statuia Cristului de la Rio de Janeiro si aflam din mers informatii inedite si savuroase despre locatiile amintite. Calugarii din secta Sanctus, cu ritualurile lor socante si violente, au o misiune foarte grea – protejarea textului original al Bibliei, chiar daca doar cei alesi cunosteau secretul ce trebuie protejat. Pentru asta nu se dau in laturi de la nimic, inclusiv crima, daca interesele ordinului o cer. Calugarul care, initiat fiind afla secretul, se hotaraste sa-l dezvaluie lumii intregi, chiar daca stie foarte bine ca asta il va costa viata. Modul foarte ingenios prin care reuseste sa transmita mesajul ascuns intr-un cod scrijelit pe samburi de mar (atat de speciali) pe care ii inghite nu poate sa nu ne trimita cu gandul la codurile lui Dan Brown, daca nu am fi facut pana acum legatura cu mistica si simbolismul cu care ne-am obisnuit de la Codul lui Da Vinci incoace.

Personajele bine construite, calatoria prin lume, de la Ruina la Rio De Janeiro, povestea ce curge in ritm cinematografic, care te surprinde la fiecare capitol si e atat de imprevizibila, sfarsitul usor fantastic sunt tot atetea motive pentru care nu vei uita usor cartea. Astept cu nerabdare continuarea trilogiei.

 

Nu uitati: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu se adauga inca 3 minute de voluntariat!

Am inceput Strada Fictiunii cu Anticarul, carte pe care am primit-o la un concurs pe twitter (multumesc Editura All). M-am lamurit rapid ca nu avea nici o legatura cu Anticarul din Kabul si usor usor a fost greu sa o mai las din mana. Recunosc, o vreme am observat o oarecare asemanare cu povestea din Manuscrisul lui Fulcanelli, si pana la urma nu poti sa nu te duci putin cu gandul la Dan Brown, cel mai cunoscut in literatura ce descifreaza coduri si mistere, insa nu am mai citit pana acum despre persecutia evreilor in sec XV in Europa. Din acel moment nu am mai lasat cartea din mana. Trebuie sa recunosc ca ideea conform careia evreii detineau Piatra lui Dumnezeu, un obiect mistic cu puteri magice care ii putea proteja si de ciuma, nu este foarte usor de digerat.

O calatorie interesanta prin Barcelona moderna dar si in cea de la 1400, secrete, aventuri, crima, trafic de arta, pasionati de limbi vechi si civilizatii disparute, toate se imbina intr-o poveste care te tine antrenat pana la ultima fila.

Pana sa ajung la Sanctus, care ma asteapta deja, trebuie sa termin Dimineata pierduta a Gabrielei Adamesteanu, o alta carte captivanta pe care o citesc in format electronic de data asta, multumita elefant.ro .

Deja am o lista cu carti pe care le doresc, daca aveti recomandari de carti le primesc cu placere.

Multumesc!