Bistro Lila

Pentru ca imi place foarte mult nautul, desi nu stiu foarte multe retete in care sa-l folosesc, cum am zarit la Laura reteta mi-am trecut-o pe lista de facut. Astazi Mara a terminat temele rapid si am profitat de ocazie sa o imprietenesc cu nautul. Desi il gatesc des, copiii nu se simt prea atrasi sa incerce sa-l guste, asa ca am nevoie de un truc. Ai mei se distreaza in bucatarie si sunt foarte incantati uneori cand ii chem sa gatim impreuna, atunci cand nu sunt implicati in vreun joc preferat. Asa ca azi am rugat-o pe Mara sa ma ajute. In sarcina ei au cazut in principal condimentele, cu care ea a mai lucrat si ii place sa le descopere.
Citește continuarea »

Am tot auzit despre minunatul tort de bezea cu ciocolata, asa ca l-am trecut pe lista de facut de ceva vreme, dar a ramas in asteptare pana am gasit momentul si curajul de a-l face 🙂  . Da, stiam ca e greu de facut, mai ales ca experienta mea cu bezelele e infima ( am copt doart cateva macarons) , tocmai de aceea am avut nevoie de ceva curaj sa ma apuc. M-am inspirat de aici si de aici si sigur ca mai am de munca pana sa reusesc pe deplin, cert e ca m-a convins  ca merita efortul .
Citește continuarea »

Am tot auzit dispute pe tema – diferentele dintre mamele de baieti si mamele de fete si de cele mai multe ori mi-e greu sa inteleg, eu fiind mama si de baiat si de fetita.” Il cresc asa incat sa nu dea peste una care sa-l tina sub papuc” este una din replicile care imi da fiori pe sira spinarii. Probabil e ceva in neregula cu mine pentru ca foarte rar ma gandesc la viitorii parteneri ai copiilor mei. Ma preocupa foarte tare sa se dezvolte armonios, sa gandeasca si sa fie in stare sa ia propriile decizii, printre care si sa-si aleaga partenerii dar nu vreau sa-i indrept intr-o anume directie. Poate mi se trage si de la modul in care am fost eu educata, dar am cernut totul prin prisma proprie si nimic nu ma revolta mai tare decat sa-mi sugereze cineva cum si cu cine ar trebui sa fiu. Sunt convinsa ca, daca ii bagi asta copilului in cap de la cele mai mici varste, probabil nu va fi asa revoltat/revoltata ca mine dar nu mi se pare deloc corect sa-l manipulezi la maniera asta.

La fel cum nu inteleg nici mame  care spun fetelor lor – “imbraca-te asa ca sa te placa baietelul X, du-te si pupa-l, te place” – sau cate si mai cate in directia asta. Nu inteleg de ce incurajezi o fetita de la 3 – 5 ani sa fie placuta de baieti, ma depaseste total aceasta idee. Le furam copilaria copiilor nostri asa de usor si apoi ne plangem ca se dezvolta prea devreme, incep viata sexuala prea devreme, etc. Relatiile intre baieti si fete se schimba natural, cu varsta, si toate interventiile noastre de a forta nu-si au rostul. Sigur ca fiecare fetita viseaza la printul ei, dar daca inistam atata pe ideea aceasta asta e tot ce ne dorim pentru ele – sa se marite bine? Sa fie nevestele perfecte?

Ce bine ar fi sa nu le transferam copiilor obsesiile noatre, sa le dam voie sa descopere si ei lumea si sa mearga pe drumul lor..

Dupa Anticarul si Sanctus am continuat Seria Fictiunii de la Editura ALL cu Cabalistul din Praga.

Situatia evreilor in Europa a fost intotdeuna zbuciumata, chiar si in sec XVI. Cabala continua sa fascineze si in zilele noastre, apogeul fiind atins de ritualul secret prin care se creaza un Golem, iar locatia aleasa, Praga in sec XVI, nu face decat sa sporeasca interesul pentru carte. Firul povestii ne poarta prin Europa inainte de a ne dezvalui o legenda a orasului Praga, a carui personaj central este Golemul, un monstru de lut cu puteri supranaturale care ajuta si la constructia podului. M-a surprins la modul cel mai placut interesul pentru cunoastere si stiinte de la acea vreme, povestea prezendandu-l, chiar daca accidental, chiar si pe Galileo Galilei.

La inceput eram usor dezamagita de abundenta de temeni evreiesti, dar interesul pentru firul povestii m-a ajutat sa trec repede peste si sa ma bucur de carte.

Inca de la inceput te incearca revolta fata de  promisiunea parintilor de unire a unor copii inca nenascuti, practica intalnita uneori, mai rar intradevar dar inca intalnita si in zilele noastre. Sigur ca socoteala parintilor nu se potriveste cu cea a copiilor, chiar daca baiatul si-a facut un tel in viata din indeplinirea juramintelor parintilor, fata, atipica pentru zilele in care traia, se concentreaza pe invatatura, stiinte, si se opune din rasputeri angajamentului .

Buna tema de gandire dupa citirea cartii: Golemul ne-ar putea ajuta cu toate cele? Chiar daca ar fi posibila crearea Golemului, acesta nu ne poate apara de noi insine. Desi Golemul ar fi putut sa le ofere protectia de care aveau nevoie, oammenii nu s-au multumit cu atat si au supralicitat, cerandu-i sa-i ajute cu diverse munci, in timp ce devenise bataia de joc a copiilor. Cand Golemul s-a revoltat a fost distrus, lasandu-i lipsiti de aparare in fata dusmanilor.

Sper sa va fi deschis cat de cat  interesul pentru carte, dar si pentru comentarii.

 Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu la acest articol editura ALL va adauga inca 3 minute de voluntariat intr-un centru ales de bloggeri, conform regulamentului!

Pana sa apuc sa scriu despre cartea din campania vALLuntar trebuie sa va spun despre ce martisoare ne ofera editura ALL numai astazi 1 martie: reducere de 50% la toata cartile de pe site plus tombola cu produse Avon pentru comenzile de astazi. O oferta care merita luata in calcul, nu-i asa?

O primavara frumoasa tuturor!

Desi studiem de ceva vreme acest tip de joc  abia acum ne-am luat inima in dinti sa ne fabricam propriile noastre cristale. Si chiar am obtinut ceva cristale, mult mai multe decat ma asteptam. Acum cativa ani mi se plangea o fetita ca asteapta de multe zile sa apara cristalele si nici vorba de ele, asa ca nu eram foarte dornica sa incerc, dar se pare ca am avut kitul cel bun.

Procedeul nu e complicat, insa la partea cu amestecat  in borcanul aflat in oala care clocoteste e clar nevoie de un adult.
Citește continuarea »

In cautarile mele de gustare sau aperitiv rapid am incercat diferite variante. Astazi am amestecat un avocado bine copt cu nautul dintr-o conserva mica scurs si clatit, un ardei kapia si sardinele dintr-o conserva. Putin patrunjel proaspat si zeama de la o lamaie si salata e gata. E gata in cateva minute si e plina de ingrediente sanatoase.

Merge de minune cu o paine de secara cu seminte 🙂

Sper sa va inspire!

Sa aveti pofta!

Copiii mei iubesc costitele de porc. Pana acum nu m-am incumetat sa le gatesc decat fierte (ciorba, gatite cu legume), dar aseara am vazut la Doctor Oz o reteta atat de simpla incat m-am hotarat rapid sa o incerc. Si a meritat din plin, trebuie sa ma credeti pe cuvant 🙂
Citește continuarea »

Citesc o carte foarte interesanta, socanta pe undeva: Omul care isi confunda sotia cu o palarie – Oliver Sacks. Cazuri si situatii care mai de care mai incredibile, care nu sunt totusi imaginatia autorului ci sunt preluate din istoricul medical. Foarte multe teme de gandire mi-a dat cartea asta, dar acum vreau sa va povestesc despre cate energie si putere am capatat dupa ce am citit cazul  femeii care isi pieduse perceptia asupra propiului corp – nu-si mai putea controla corpul decat cu mare efort si concentrare, daca inchidea ochii cadea din picioare. Incredibil cum o femeie, intr-un asemenea caz, reuseste sa reinvete totul pas cu pas astfel incat sa-si reia toate activitatile dinainte, si jobul, si cresterea copiilor, ajungand sa traiasca o viata normala. Cum sa crezi ca ai o viata grea si sa fii nemultumit cand esti sanatos, ai o multime de lucruri de facut si de cele mai multe ori de descurci bine, in timp ce pentru alte persoane e o lupta pe viata si pe moarte sa se urce in autobuz,  sa manance si sa asculte radioul in acelasi timp, sa vorbeasca si sa mearga in acelasi timp sau cate si mai cate?
Citește continuarea »

Pentru ca am mai scris despre cartile copiilor nu ma pot abtine sa nu va spun despre noile noastre descoperiri – Povestile muzicale de la Adevarul.  Nu avem decat Mozart si Chopin dar cautam sa luam toata colectia. Povestile sunt foarte amuzante si ii atrag pe amandoi, atat la 5 cat si la 9 ani.  Autoarea Cristina Andone a reusit sa-i prezinte pe muzicieni intr-o maniera nemaipomenit de  atractiva. Parca si mie mi-ar placea sa am o plapumioara din puf de papadie, sa scot din dulap oricand am nevoie borcanele cu dulceata de zambete sau sos de topaiala, sa zbor in vis cu calutul meu sau altele asemenea  🙂  . Citim povestea, comentam si analizam ilustratiile, toate in timp ce ascultam muzica.

Un prilej bun sa ne imprietenim si cu muzica lor, si cu povestile si cu personajele minunate. Le recomand cu drag!

P.S Daca tot suntem la capitolul descoperiri Mara a prins drag de povestile clasice in editii bilingve, romana -engleza, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Si sper ca nu-i va trece prea curand interesul 🙂 .