Bistro Lila

“Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru ca as avea talent la scris, sau pentru ca mi s-a parut o poveste buna. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Si am incercat sa va povestesc, pe scurt, inca de la inceput ca sa va pot convinge sa imi mai acordati sprijinul dumneavoastra inca o data.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
Citește continuarea »

Uneori viata te loveste. Usor pe umar sau poate iti da chiar un sut in fund. Azi ma amuza dar stiu mai bine ca oricand ca orice sut in fund nu e decat un pas inainte. In ianuarie ma credeam la pamant. Dar nu era decat finalul fatidicului 33 😀 In februarie am ajuns sa fac lucruri la care nu mai visam demult, le trecusem la rataciri , in domeniul profesiei, si incercam sa merg mai departe. E chiar mai mult decat sa-mi practic meseria, ii pot ajuta pe cei mai putin norocosi. Multa vreme am vrut sa ajut si nu stiam cum. Iata ca am ocazia.
Am prins aripi si sper sa nu mi le pierd. Imi place mult noua mea stare. Desi am mai putin timp sunt mult mai organizata, vad orasul 🙂 , invat lectii de viata la tot pasul si ma bucur mult de fiecare clipa. Deh, asta e alta meteahna care ma apuca in prag de ziua mea, constientizez mai mult trecerea timpului. Dar poate ca nici asta nu e un lucru rau.
Foarte multe subiecte grele zilel astea. E crunt afara prin apa pana la genunchi, asa ca macar cat stau in casa incerc sa ma gandesc la altceva, oricum nu am cum sa usuc strazile. Reducerea pensiilor si a salariilor, subiect crunt care afecteaza pana la urma pe toata lumea. Chiar crede cineva ca va creste speranta de viata la 85 de ani? Ce pot face eu sa schimb asta? … Eventual o pensie privata. Nu ca ar putea cineva sa o garanteze si pe asta, din punctul meu de vedere.
Plantele etnobotanice, subiect cutremurator pentru mine, inca de pe vremea in care am auzit de copii care isi cumpara de la colt cu banii de sandvis. Dar, in afara de umblat la educatie, ce pot eu sa fac? Schimb eu legislatia? Schimb eu taxele care ma sufoca mai mult pe zi ce trece, ca firma? Ma poate linisti discursul relaxat al ministrului finantelor de azi care parca tocmai a tras niste plante etnobotanice de linistit ce era?

Asa ca, zic, sa ne concentram pe ce putem face, si s-ar putea sa fim uimiti ca avem multe pe care sa ne concentram.

Sa aveti o viata frumoasa!

Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta.
Citește continuarea »

Foarte greu sa scrii despre viata pentru un concurs, chiar daca premiul e atractiv si te obliga. Pizza pe viata te obliga la abonament la sala, ture de parc pe viata si multe altele, daca nu vrei sa apari pe urma la stiri: uitati-va la ea, a casigat pizza pe viata si acum se misca cu macaraua 😀 Dar intotdeauna vei gasi un prieten care sa te ajute sa termini pizza fara sa ajungi supraponderal, nu? Ma bazez pe voi sa comentati ca sa castigam impreuna 😀
Sa revenim la viata. Ce poate fi mai simplu si mai complicat? Cand esti copil viata ti se pare extraordinara cand ai primit cadoul dorit, cand ai fost acceptat in cercul ravnit sau cand innoti fara grija in rau. La fel de simplu viata ti se pare foarte rea cu tine cand ti-ai pierdut jucaria favorita, te-a certat mama ca ai luat o nota proasta , ai disparut fara sa dai de veste sau te-ai certat cu cea mai buna prietena.

Trece timpul, te indragostesti si ai aripi, simti ca poti sa ajungi pana la stele, nu te mai opreste nimic, viata e divina. Viata ta e o sarbatoare, te iubeste si crezi ca nimic rau nu se mai poate intampla. Crezi ca-ti faci si o cariera si esti stapan pe viata ta, toata lumea ti-e la picioare.

Si vine o vreme in care fericirea te tine numai cu respiratia taiata: primul tipat al copilului tau te transforma pe viata. Viata ta nu-ti mai apartine. Toate actiunile tale iti afecteaza in primul rand copiii tai si asta deja iti afecteaza echilibrul. Nimic nu mai e atat de simplu, multe din luptele tale devin lupte pe viata si pe moarte. Fericirile tale din copilarie se intorc ca un bumerang impotriva ta. Ce amuzant era sa sa-ti vezi parintii agitandu-se ba ca nu mananci destul, ba ca nu te-ai imbracat suficient sau ai disparut fara sa anunti. Si ce cutit in inima simti cand, la randul tau parinte, dispare copilul de langa tine sau crezi ca e bolnav ca nu prea mananca. Ce groaza te cuprinde cand te gandesti ca vor creste si vor frecventa poate cluburi ciudate, vor fuma pe ascuns si cate si mai cate alte “ghidusii”. Dar toate astea dispar ca prin minune cand ajungi seara acasa si iti spun: mami, ne-a fost dor de tine!

Ce poate fi mai frumos si mai complicat decat viata?

Haideti sa castigam impreuna! 😀
Cel mai bun comentariu castiga! 😀

De cele mai multe ori nu e simplu sa faci cadouri. Nu e un subiect original, insa fiecare are o parere personala. Pentru copii unii cred ca e usor: papusi pentru fete si masinute pentru baieti. La noi pot spune ca sunt amandoi, si Mara si Andrei, interesati de masinute, iar papusile pentru Mara n-au fost niciodata o atractie deosebita.
Din punctul meu de vedere ,oricat de mult a evoluat tehnologia de construirea a papusilor, exista o infinitate de oferte mai atractive decat papusile:). Oricum, e musai sa tinem cont si de varsta. La Mara de exemplu, dupa ce am epuizat variantele de la Piticlick am ajuns, evident, la Dubluclick. Foarte atractive si educative, le recomand cu draga inima. Singura mea nemultumire cu privire la softurile astea e restrictia Windows XP, drept pentru care pe Vista se inteapa iar pe Windows 7 nici nu porneste..
Citește continuarea »

Mara-(7 ani neimpliniti) : -Tati, la ce data au aparut oamenii maimuta?
Tati: Aaa.. cred ca in urma cu sute de mii de ani in urma.
Mara: Aha. Si pe urma au aparut dacii si romanii?
Tati: Nu. Oamenii, stramosii nostri, dacii si romanii, traiau acum 2-3000 de ani in urma, si ei s-au dezvoltat din homo sapiens.
Mara: Aha. In ce orase traiau dacii in afara de Alba Iulia?
Tati: Constanta/Tomis si Sarmisegetusa – capitala lor.
Mara: Aha, deci aveau si capitala?

In sfarsit am inceput sa citesc Simbolul pierdut. Nu ma asteptam sa-mi placa, dar incepe bine. Vedem.
Maine sa nu uit sa iau Jurnalul cu Alifantis, Cantece de semineu.
Iarna. Rece, mult prea rece. Departe, prea departe. Pustiu..

Tot romanul e obisnuit sa se uite la televizor de revelion.Asta e concluzia din ianuarie 2010 despre revelion. Toata lumea se plange de programul de revelion de anul acesta.

Pe vremea raposatului revelionul era singurul moment in care puteai si aveai ce sa vezi la televizor.Imi aduc aminte cu drag de revelioane cu Toma Caragiu, Anda Calugareanu, Stela Popescu, Arsinel, Amza Pelea. Cine ar putea sa le egaleze?
Citește continuarea »

Citeam deunazi pe un site de femei sfaturi despre cum sa fii mai buna in ochii tuturor in 2010. Nu ca ar fi ceva inovator, toate revistele si site-urile pentru femei abunda in asa ceva. La tot pasul gasesti idei de genul – da-o naibii de criza, cumpara cat mai mult daca vrei sa “fii mai buna” in ochii tuturor. Da-le cu tifla tuturor amaratilor care, cel putin in cest an, vor fi din ce in ce mai multi. Te deprima cand vezi oameni ingrijorati de ziua de maine? Ia-ti un parfum nou, iti ajuta starea de spirit. Vezi oameni ramasi pe drumuri sau care cu greu isi mai pot intretine copiii? Fa-ti un abonament higt-class la spa. Poate exagerez putin dar cu greu imi pot depasi greata care ma cuprinde cand citesc astfel de sfaturi.
Citește continuarea »