De ceva vreme circul cu ratb-ul. Era chiar amuzant cu tramvaiul, pana cand l-au scos ca sa schimbe sinele. In locul lui s-a introdus un autobuz. Toate bune si frumoase pana acum, nu ma plang. Nu prind ore foarte aglomerate, ajung mai repede acum, totul ok.
Ieri insa am prins un sofer de raliu. Gonea cu o placere nebuna. Ne unduiam ca trestiile in disperarea de a ne tine de bara. La putin timp dupa ce plecam din statie vedem (noi pasagerii care eram cat de cat in fata) un pieton care traversa. Nu avea cum sa nu-l vada si soferul. Va inchipuiti ca a incetinit macar o idee? Nici gand. L-am ratat la mustata, ca sa zic asa. Ne revenim cat de cat din soc, controlori, discutii, uitam subiectul. Cand sa faca dreapta in intersectie si sa cobor deodata dau poc cu capul in geam si vad in fata cum zboara o chestie cam rotunda.Incerc sa ma dezmeticesc si vad un motociclist socat si el de impact. E intreg, il vad ca merge. Initial prin fata autobuzului credeam ca zboara un cap/mana. Reusesc sa cobor si respir adanc pana imi revin cat de cat. Nu era cine stie ce lovitura, dar m-am speriat ingrozitor….
Soferul coboara si urla la motociclistul socat ca si mine. Evident, motociclistul nu trebuia sa circule in dreapta autobuzului, nu avea cum sa vada daca asta semnalizeaza dreapta. Habar n-am daca a semnalizat, dar nu avea cum sa vada. Nu ca soferul de autobuz ar fi fost foarte ok.
Am scapat usor cu totii ieri. Astazi vom avea acelasi noroc? Pana cand?
Ca sa nu para ca am disparut va las cateva poze din scurta vacanta. In rest toate bune, putin timp, multa alergatura, deocamdata e placut 🙂
N-am inteles niciodata ce satisfactie iti poate oferi lauda, epatarea, expunerea “averilor” tale in fata celorlalti, mai ales cand cei carora te lauzi sunt saraci si plini de nevoi. Odata credeam ca doar cativa snobi fac asta si ca restul lumii ii condamna, macar in tacere.
Din pacate descopar tot mai des acum si pe net bloguri care fac audienta pentru ca posesoarele isi etaleaza ultimele achizitii. Articole intregi despre cat de greu e sa te hotarasti dimineata ce pereche de cizme sa incalti din multidudinea de oferte din dulapul tau si multe altele asemenea. In timpul asta copii sufera de foame si frig, boli, oameni raman fara case, slujbe si echilibru in viata. Dar tu ai probleme mai grave, nu te poti decide ce sa imbraci/incalti.
Noroc ar fi cu inititiativele gen zanarim, de ex, sau, de ce nu, centre de ajutor pentru copii, cum e cea in care ma implic si eu de putina vreme. Slava Domnului ca exista inca oameni care se implica in ajutorarea altora, fara a urmari beneficii ascunse. Astfel de initiative te fac sa speri ca totul e posibil, ca raul poate fi invins si ca e in puterea ta in foarte mare masura.
Ar fi bine sa inchei ca la Itsybisy – ia gandeste-te, ce fapte bune ai facut azi?
La multi ani pentru toate doamnele si domnisoarele!
Una din bucuriile mamicilor, cel putin cand prichindeii sunt la gradinita, sunt serbarile copiilor. Nu mai sunt asa emotionata cum eram la Mara, dar nu pot sa nu ma bucur de fiecare serbare in parte, fiecare fiind speciala in felul ei. Copiii se descurca de fiecare data mult mai bine decat te asteptai, iar doamnele educatoare de la Kinderplanet reusesc intotdeauana sa ma impresioneze cu ceva special. Inutil sa va spun ca nu numai Andrei o iubeste pe Miss Ana, toti copiii o iubesc si merg cu drag la gradi sa o intalneasca pe Miss. Asa cum si Mara o iubea nespus si pe Miss Emily, si pe Miss Roxana, care si acum au grija de amandoi.
P.S. Am uitat sa va spun ca am primit floricica roz pentru activitate, nu numai Andrei 😀
Oricat de traditionale sunt martisoarele am reusit noi sa transformam simbolul in kitch sau strategie de vanzari a la Valentine’s Day. E frumos simbolul, e vestitorul primaverii, chiar o amuleta purtatoare de noroc, dupa unii, dar de ce atat de multe martisoare? Cand eram profesoara la clasa a 5 a, copiii mei erau suparati ca nu port martisoarele de la ei. Si ii inteleg, ei n-aveau nici o vina si mi le-au dat cu mare drag, dar erau 30 in clasa. Plus ca mai aveam inca 3 clase. Ce trebuia sa fac, sa ma decorez?
Inteleg si disperarea barbatilor care, avand destule colege, trebuie sa se prefaca fericiti ca daruiesc tuturor (Doamne fereste sa uiti pe cineva) si colegele sa se prefaca emotionate ca primesc(o sa caut linkul unde am citit si revin). Stiu ca e un gest frumos dar nu e cam mult si cam fals?
Eu personal m-as bucura ca, macar in luna martie, sa nu mi se mai intample sa ma fluiere pe strada o gasca de infierbantati sau sa ma clacsoneze la semafor, sa nu ma mai inghesui si calc pe botine cu barbati dornici sa ajunga ei primii, sa nu mai aud discutii gen femeile care au fost agesate erau de vina pentru ca’s provocatoare, sa nu mai vad in tramvai (pentru ca merg mai des cu tramvaiul acum) tinerei care imping batrane care le-ar putea fi bunici ca sa le ia scaunul, soferi de tramvai care iti inchid usa in nas chiar cand ajungi in statie, sa nu mai aud – nu te putem angaja pentru ca am dori un barbat pe acest post si multe altele de genul asta.
Apreciez intotdeauna gesturile frumoase, dar, in general, sunt mult mai importante cele care nu pot fi cumparate.
Voi cate martisoare purtati? Cate daruiti/ati daruit?
A inceput demult deja nebunia martisoarelor. Iubesc martisoarele si le urasc in acelasi timp 🙂 . Simbolul primaverii, nu poti sa nu te bucuri la gand de primavara. Ar trebui sa fie gingase si frumoase, sa-ti aminteasca de lucruri frumoase si, de ce nu, sa-ti poarte noroc 🙂 . Recunosc, e suficient sa vad snurul alb-ros si ma gandesc la primavara, flori, soare. Dar nu pot ignora kitchul care ne inconjoara, toate hidoseniile care ti se baga pe sub nas cu un siret de martisor. Toata traditia s-a transformat rapid in vanzari, ca imediat ce vezi martisoarele hidoase te gandesti la inimioarele de Valentine cu tot felul de mesaje stalcite de dragoste.
E cald afara, la orice gura de metrou sunt deja nenumarate tarabe, puzderie de lume in jur. Si totusi va trebui sa incep si eu sa caut martisoare. O fi rau ca mie imi place si o floare cu snur de martisor?
Evident, cele mai frumoase martisoare sunt cele facute de tine, nu? Nu suntem noi artisti dar cred ca ar fi cazul sa convoc copiii la un atelier.
Nu ma deranjeaza vedetele care fac reclama la sampon, sapun, parfum sau ceva de genul asta. Esti vedeta, te folosesti de imaginea ta si castigi din cauza asta. Cum e insa cand esti super vedeta si ne povestesti cat de sanatoasa e margarina pentru dezvoltarea copiiilor? Oricum ai privi situatia, margarina e un subiect controversat printre nutritionisti. Cum poti sa ai inima impacata ca indemni oamenii sa dea copiilor un produs controversat? Poti sa ai garantii ca supermargarina e atata de benefica pentru copii? Chiar nu conteaza nimic decat banii pe lumea asta? Inteleg sa nu te uiti ce produs promovezi cand castigi din asta cat sa supravietuiesti, cand esti o vedeta internationala, destul de bogata, ce scuza poti avea? Vine vreo vreme cand te uiti in oglinda si te gandesti care e sensul vietii tale?
Dupa cum va spuneam, ziua de ieri a fost pentru mine cu dubla semnificatie: inainte de a fi sf Valentin a fost ziua mea. Si pentru ca la noi e plin sezon de sarbatoare, primul sarbatorit fiind Andrei si Mara devenind pe zi ce trece tot mai nerabdatoare pana pe 16, aproape ca nu am putut face fata lungului chestionar la care m-au supus copiii: ce faceam cand eram copil de ziua mea, cine venea in vizita, cum aveam tortul si cate si mai cate, dupa care vine intrebarea suprema: ce cadou imi doresc. Si, ca sa scap, si pentru ca Mara amana de mult timp sa-si scoata dintisorul care se mai tinea intr-un fir de ata, ma hotarasc pe loc: de ziua mea vreau sa-mi faci cadou dintisorul care se misca. Pana aici a tinut bucuria, s-a intristat si a fugit la joaca, nici vorba sa se indure sa-l scoata, chiar daca e deja al 4-lea si ceilalti au iesit relativ usor.
Si iata ca pe seara ajungem la cumparaturi. Cand sa platim Mara se intoarce victorioasa spre mine si fericita nevoie mare: La multi ani, mami! Uite cadoul tau!
Inutil sa va spun cat de ciudat se uita toata lumea la noi, parca eram un grup de vrajitoare :d :d :d Recunosc, era ciudat :d
Dar a fost cel mai frumos cadou de ziua mea :d