Cartea am citit-o cu cateva luni in urma dar nu am apucat sa povestesc desprea ea. De curand am vazut si filmul, doar o parte din el, si mi-am reamintit povestea. Cartea este mult mai aproape de sufletul meu decat Educatie Sentimentala, de ex, pe care cu greu am reusit sa o termin, dupa ce am abandonat-o de multe ori.
Citește continuarea »
Chiar in Saptamana Mare a Pastelui am citit cartea, moment cum nu se poate mai bun. Un roman realist, un subiect cutremurator, despre lupta vesnica dintre material si spiritual.
Actiunea se petrece intr-un sat din Grecia aflat sub stapanire otomana.Satenii s-au resemnat de mult cu ocupatia, cu aga si al sau Iusufaki, acceptandu-le cu intelegere toanele, chiar daca e vorba de femeile lor, umilinte sau chiar torturi, toate pentru binele general, asa cum il percep ei. Pe acest fundal rolul lu Manolis, un biet ciobanel, si al prietenilor sai, de aparatori ai credintei, ai invataturilor lui Hristos, devine dramatic, ei jucand rolul apostolilor si martirilor ce vor fi jertfiti in incercarea lor de arata drumul drept.
Romanul a fost si ecranizat, cu numele Celui qui doit mourir 1957, imi doresc foarte mult sa vad si filmul.
Cum e si normal un asemenea subiect naste foarte multe controverse, Kazantzakis fiind acuzat de blasfemie, insa e pacat sa ratati cartea.
In sfarsit am gatit stevie. Inspirata de Jamie am facut paine cu stevie (doua premiere intr-una singura – prima paine si prima stevie gatita de mine:d ).
Stevia se gateste super simplu. Am curatat si spalat cozile de la o legatura de ceapa verde si una de usturoi verde, le-am tocat si le-am pus la calit intr-o tigaie mare cu putin ulei de masline.
Citește continuarea »
Am ajuns in scurta vacanta la Caracal si, in special la teatrul de curand redeschis. La invitatia nasicai am vazut cu Mara Prostia Omeneasca – Teatrul National Marin Sorescu din Craiova. Sala arhiplina, chiar daca era a doua reprezentatie din ziua respectiva. Ne-a placut foarte mult spectacolul, evident si sala 🙂
Multumim,nasica .
Later edit: Am cumparat si Povesti de Ion Creanga cu Prostia Omeneasca din Colectia Cartea de acasa, deabia astept sa i-o citesc Marei.
Primul set de oua de Paste a fost vopsit 🙂 Distractie multa, poate ajungem si la Teatrul Masca maine sa mai desenam, oricum mai avem si altele de vopsit, doar atatea oua de lemn am avut 🙂
Mara inca mai mestereste la un ou glob pamantesc, inca ii mai incap desene pe el :))
Dupa Targul de Florii de la MTR iata ca am ajuns si la Targul de la Dalles. Frumos, aerisit, chiar daca la MTR erau mult mai multe produse traditionale. Oricum, daca sunteti in cautare de daruri de Paste merita sa ajungeti pana acolo.
De multa vreme nu m-a mai interesat gura lumii. Inca nu localizez exact cand m-a afectat ultima data. Desi apreciez foarte mult intelepciunea populara, dictonul “cand 3 iti spun ca esti beat du-te sa te culci” nu mi se pare prea “intelept”. Pentru ca sunt la o varsta la care recitesc si povesti, imi permit sa fac o comparatie intre cei 3 care iti spun ca esti beat si slujitorii imparatului din Hainele cele noi ale imparatului. Poti umbla in pielea goala daca 3 iti spun ca te vad imbracat, nu? Probabil e infantil exemplul meu dar, pentru ca am vazut de curand Pinocchio la Ion Creanga, nu pot sa nu vad asemanarea dintre Pinocchio, atunci cand credea ca banii pusi de el in groapa o sa rodeasca si o sa-l faca bogat a doua zi si atatia oameni pacaliti in zilele noastre asemanator, de la Caritas la FMI sau mai stiu eu ce alte scheme clasice de teapa.
Citește continuarea »
Redau, din memorie, o intamplare din Fii un bun parinte! Marshall Rosenberg:
Un baiat de 12 ani merge pentru prima oara la o scoala de stat. Tatal, autorul cartii, il intreaba cum a fost in prima zi. Copilul povesteste: cum am intrat in clasa m-a intampinat un profesor care a exclamat: vai, ce fetita avem aici! (baiatul avea parul pana la umeri). Si, cum ai reactionat? il intreaba tatal sau. Pai, m-am gandit asa cum m-ai invatat tu.Cand oamenii imi vorbesc asa incerc sa inteleg ce simt si ce au nevoie fara sa-i judec.Sa aud doar sentimentele si nevoile. M-am gandit cat de frustrat trebuie sa fie si m-am uitat mai bine la el. Era chel. Chiar mi-a parut rau de el..
Ce e mai grav? Ca se intampla atrocitati in Moldova sau ca Europa si America nu vor sa observe sau sa reactioneze in vreun fel? In ce fel vreun cetatean al planetei se simte cat de cat aparat de forurile internationale care apara drepturile omului, libertatea si alte cuvinte -praf in ochi pentru prostime?
Am citit cu placere si emotie fragmentele din interviul cu Cella Serghi din Jurnalul. Panza de paianjen, alaturi de La Medeleni, mi-au bucurat adolescenta si le-am recitit iar si iar, ca si pe Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu. Emotia se datoreaza, probabil, acelei perioade din viata mea care nu mai pare asa indepartata, in timp
Citește continuarea »