Chiar in Saptamana Mare a Pastelui am citit cartea, moment cum nu se poate mai bun. Un roman realist, un subiect cutremurator, despre lupta vesnica dintre material si spiritual.
Actiunea se petrece intr-un sat din Grecia aflat sub stapanire otomana.Satenii s-au resemnat de mult cu ocupatia, cu aga si al sau Iusufaki, acceptandu-le cu intelegere toanele, chiar daca e vorba de femeile lor, umilinte sau chiar torturi, toate pentru binele general, asa cum il percep ei. Pe acest fundal rolul lu Manolis, un biet ciobanel, si al prietenilor sai, de aparatori ai credintei, ai invataturilor lui Hristos, devine dramatic, ei jucand rolul apostolilor si martirilor ce vor fi jertfiti in incercarea lor de arata drumul drept.
Romanul a fost si ecranizat, cu numele Celui qui doit mourir 1957, imi doresc foarte mult sa vad si filmul.
Cum e si normal un asemenea subiect naste foarte multe controverse, Kazantzakis fiind acuzat de blasfemie, insa e pacat sa ratati cartea.
Sitonia este spectaculoasa, satele mai mici si mai razlete, plaje intinse dar si stanci care coboara pana in mare, port la 
O alta vacanta s-a sfarsit. Sunt foarte foate multe de povestit.Multe locuri frumoase am vazut,Grecia ramane favorita mea de vacanta, multi oameni am intalnit, foarte multe idei si vise ma ametesc acum. e drept ca nici nu am dormit, asa ca mai bine va povestesc dupa ce ma odihnesc putin 😉