Bistro Lila

liniste

In cateva ore vom face plaja in insorita Kassandra. Ma intorc cu drag, a 5 a oara cred, si de fiecare data gasesc lucruri noi de vizitat si admirat. De data asta stam la Portes, dar vom lua ca de obicei la picior toata peninsula. Sigur ca ne vom intoarce prin Afitos, nu vom rata nici un tur pana la Ouranopolis sau Neos Marmaras, si, in plus, ne propunem sa ajungem la Meteore si in Olimp. Dupa 7 zile de Halkidiki ne vom indrepta spre Atena si de acolo vom merge pe Andros, pentru prima data in acea parte. Vom incerca sa fentam soarele si grevele din Grecia pentru o vacanta de suflet.

Va tin la curent, aici sau pe www.prinlume.ro .

Sa avem o vacanta frumoasa! Daca lasati un mesaj poate va aduc un pumn de nisip si cateva scoici 🙂 Si chiar apa de mare, cat mai verde 🙂

marea

Iubesc marea. Cu pasiune, cu disperare uneori. Fie iarna, primavara, vara, toamna, o iubesc la fel de mult. E drept ca in celelalte anotimpuri ajung foarte rar la mare, dar de fiecare data ma incearca aceeasi emotie. Ba chiar emotiile sunt mult mai puternice pe furtuna, parca asist la imagini de inceput de lume. Dar vara sunt bolnava daca nu ajung sa o vad. Fiecare zi din vara exista doar pentru a masura apropierea de mare. Am nevoie sa o vad, sa o simt. Sa-mi umplu narile de aerul sarat al brizei, sa-mi usuce buzele, sa-mi nauceasca parul.

Mama imi spunea adesea ca nu intelege cum imi place atata tiganie care e la mare. Aproape ca nu intelegeam despre ce vorbeste. Mergeam in studentie la mare, la Costinesti, si nu vedeam nimic decat marea si studentii, cu care ma simteam colega, chit ca nu-i vazusem in viata mea. Magia marii era tot ce conta. Cand am ajuns in Constanta la plaja, dupa Costinesti, nu-ntelegeam si pace ce se intampla. Marea la fel de frumoasa, mirosul pretutindeni, dar magia functiona atata vreme cat reuseai sa nu auzi nimic in jur. In Eforie m-am simtit ca si cum as fi fost cazata in Piata Matache. Avand copii am avut norocul sa descoper  Cap Aurora. Atata vreme cat nu era plin sezon puteai sa ai noroc sa prinzi ore linistite pe plaja. Chiar daca hotelul si imprejurimile se deteriorau de la an la an. Asa am ajuns in Grecia si plajele de acolo sunt paradisul pentru mine. Nu se isterizeaza nimeni, nu injura sau macar nu auzi asta, nu scuipa nimeni seminte, nu-si terorizeaza copiii, totul exista doar ca sa te ajute sa te relaxezi, sa rezonezi cu apa verde, sa-ti vezi de scoicile tale. Daca le gasesti.
Citește continuarea »

Creste prin teatru - grupa modul 2

Weekend foarte aglomerat pentru noi : concurs Arhimede, Atelier final Creste prin teatru, Atelier colaje. A fost foarte frumos desi putin obositor, avem timp sa ne revenim:) Dan a povestit pe indelete despre evenimente, eu va las doar niste poze.
Citește continuarea »

Am ajuns ieri la Mia s children, asa cum va spuneam. Experienta deosebita sa o cunosti pe tanti Mia. Mai presus de tragismul fiecarei povesti a acestor copii abandonati sta  imaginea acestei femei mai mult decat puternice, care lupta ca o leoaica pentru puii ei, la inceput sa le dea un nume, apoi sa le asigure o meserie, pe cei mai multi urmarind sa-i ajute sa termine o facultate. Vorbele par mari si de prisos, sa mergi sa ii cunosti si sa asculti povestile lor  poate fi o lectie de viata de care avem nevoie fiecare dintre noi.

copii

Copiii acestia vor ajunge oameni mari.Tanti Mia se ingrijeste de asta. Cu eforturi uriase dar va reusi. Chiar daca sta in puterea noastra sa dam o mana de ajutor cei mai multi dintre noi ne ingrozim si intoarcem capul. Ne bucuram ca noi suntem norocosi si ne straduim sa uitam toate nenorocirile lumii, in speranta ca vom fi dea pururi feriti de ele. Cum ar arata lumea daca am face toti la fel? Cum ar fi daca pentru orice copil abandonat ar exista o tanti Mia care sa-l salveze?

Copiii nu au nevoie doar de bani. Am gasit aici oameni care aflati in trecere prin Romania si-au rapit cateva zile sa le gateasca acestor copii. Tanti Mia nu are angajati. Face totul singura sau cu ajutorul copiilor.Copiii acestia sunt niste copii munciti, spunea dansa. Sunt foarte curati, temele sunt prioritatea lor, merg si la meditatii in oras, la diferite concursuri de muzica, dans, pictura, sport, au expozitii de pictura mai mult in strainatate (in Irak, de ex). Noaptea picteaza, au comenzi de tablouri ca sa mai stranga ceva bani, dorm doar cateva ore pe noapte.

tablouri

Multumiri speciale tuturor celor care m-au ajutat sa ajung la ei: Dan, Lili, Irina .

Cand vi se pare ca va e prea greu ganditi-va la mine, spunea tanti Mia.
Datele de contact de la tanti Mia le gasiti aici.

Sa ne ajute Dumnezeu sa putem ajuta mai des!

Duminica merg sa vad niste copii. 30 de copii mai exact, de la 4 la 20 de ani. La Mia’s Children, comuna Rosu, Ilfov.

“Tanti Mia e o zana ce a luat sub bagheta ei magica suflete de copii, suflete ce inca dor, suflete ce inca sufera, suflete ale nimanui, suflete ce au fost in plus pentru o mama si un tata. Copii pentru care “mama” si “tata” nu mai exista. Copii pentru care nici nu a existat vreodata cu adevarat. Pentru care viata nu a avut de daruit zambete si caldura. Pentru care viata a fost egoista, asa cum numai ea poate fi. Intr-o lume nedreapta, sunt copii care plang. Intr-o lume nedreapta, parintii nu sunt parinti. Intr-o lume nedreapta exista totusi oameni. Si oamenii mai pot avea suflete pe care sa le poata imparti cu cei din jur.”

Citez din lista de “necesar” primita de la Lili:

a zis ca-i trebuie multe, dar in ordinea prioritatilor ar fi nevoie de:

-lapte (la cutie)

-ceva pt micul dejun -cascaval, cereale, branza topita, etc

-caciulite, ciorapei

-pui

-servetele, hartie igienica -a zis ca niciodata nu-i ajung astea…

-cartofi, varza, gogonele – nu si-a permis sa puna muraturi anul asta

-medicamente pt copii: Nurofen, Panadol, Vit C, siropuri de tuse

-medicamente pt ea (am intrebat-o eu daca are nevoie): Aspacardin, Esentiale, Magne B6, Liv 52 – daca se poate..”

Daca ii puteti ajuta cu ceva pe acesti copii sau daca doriti sa mergeti cu noi sa-i vedem astept un semn aici si va contactez eu.

Sper sa luati in considerare ca tb sa fim generosi nu numai de sarbatori … acesti copilasi tb sa traiasca tot timpul anului …sa mearga la scoala, sa manance si sa se integreze cat mai bine in societate.

Va multumesc!

Exista Oameni care se zbat sa-i ajute pe cei in suferinta fara a astepta ceva in schimb. Si cere nu inceteaza sa ajute, oricat de greu le-ar fi si oricate probleme personale ar avea, ca noi toti, in vremurile astea tulburi.

Ma mandresc cu prietena mea! Felicitari Lili! Felicitari celor 100 de voluntari si tuturor celor care ii ajuta pe cei aflati in suferinta!

http://www.evz.ro/detalii/stiri/strangere-de-fonduri-pentru-copiii-si-tinerii-bolnavi-de-cancer-907694.html

Traim intro tara in care cainii mananca sunca presata, cascaval si peste la centrele de caini iar copiii si batranii se multumesc adesea cu o felie de paine pe zi. Nimic nu justifica furtul dar foamea uneori nu te mai lasa sa judeci limpede.

Ma obsedeaza de ceva vreme o stire vazuta la teve. Intr-un sat exista o cantina sociala. Cum e criza evident s-au redus fondurile. Cei de la cantina s-au vazut obligati sa introduca o limitare: doar 2 persoane de familie acceptate pe zi. Grea masura pentru cei cu copii, mai ales cei cu multi copii. Povestea un astfel de tata nefericit: ii trimitem pe copiii mai mici. O data pe saptamana ajungeau si parintii la centru. De cand nu ati mai mancat? de cateva zile, si de o saptamana ceva cald.

Sigur, nu sunt de incurajat cei care fac atatia copiii si ii chinuie in asemenea hal dar ce fel de oameni suntem noi care construim centre de lux pentru animale in timp ce copii si batrani se sting incet de inanitie in sec XXI?

Evident, de cand e lumea si pamantul cel ce fura o bucata de paine zace in inchisoare iar cel ce fura o fabrica, un oras, o tara capata functii publice si ne conduce. E in genele noastre, nu?

“Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru ca as avea talent la scris, sau pentru ca mi s-a parut o poveste buna. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Si am incercat sa va povestesc, pe scurt, inca de la inceput ca sa va pot convinge sa imi mai acordati sprijinul dumneavoastra inca o data.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
Citește continuarea »