Ne-am plimbat in weekend pe “mica riviera“. Interesant, dar nimic impresionant 🙂
riviera
riviera
rosii cu branza
Am mancat in Grecia si m-am indragostit de rosii coapte. In nenumarate variante: felii de rosii cu parmezan si un strop de ulei de masline, rosii umplute sau un banal sandvis cu rosii, branza, ulei de masline si oregano, tinut la cuptor pana se inmoaie rosia, cam 20 min. Se pregateste foarte rapid si e atat de dulce rosia asta..
Citește continuarea »
Cuvintele sunt total de prisos. Traim in secolul supervitezei cu mentalitati de preistorie. In timp ce lumea civilizata se lupta sa descopere leacul impotriva unor maladii necrutatoare, sa viziteze noi planete sau sa puna in practica teleportarea la noi se moare din cele mai absurde cauze – o luxatie la picior, o injectie, infectii intraspitalicesti si multe altele de gen. In general se moare de nepasare si suntem total neputinciosi in fata acestei maladii, mai necrutatoare decat ebola .
Noi suntem tara in care mamelor ce-si pierd pruncii li se spune cu nonsalanta: esti tanara, faci altul..Ce mai e de zis in acest caz? Iti vine doar sa urlii, ca sa te eliberezi de durerea care te sufoca.
La scurt timp dupa o asemenea nenorocire noi facem conferinte ca sa ne felicitam cat de bine am actionat. Nu conteaza victimele, nu ne intereseaza suferinta, noi am fost exemplari.
Si ce e mai crunt e ca nu putem face nimic sa oprim odata nebunia asta. Vorbim, vorbim, gasim vinovati si-i condamnam, mai mult in sinea noastra si dar doar sa ne eliberam si sa capatam putere sa mergem mai departe. Si mergem mai departe, traind doar cu speranta ca nu ni se va intampla si noua, rudelor sau prietenilor nostri.
Am vazut ca circula o leapsa despre top 20 lucruri care-ti plac sau ceva de gen. Stau foarte rau la contabilizare 🙂 Iar la clasamente stau si mai rau.
Sigur ca cel mai mult imi place sa-mi petrec timpul cu cei dragi. Sa calatorim, sa citim, sa gatim, sa mancam, sa ne jucam, sa ne plimbam, sa facem baloane de sapun. Sa bem o cafea buuna, sa cautam buchetul intr-un pahar de vin, sa ascundem ciocolata cea mai neagra :))
Si cand te gandesti ca in copilarie imi doream sa devin musafir cand o sa fiu mare :)) Tare mult mi-a luat pana mi-am dat seama ca musafir de atunci insemna turist 😀
Voua ce va place?
La 2-3 ani, cand ii spuneam Marei sa manance ficatzel urla ca din gura de sarpe, ca ea nu manancaaaaaa cateeeeeeeeeeeeeel! :))
A trecut vreme pana a inteles ca ficatul/ficatzelul este un organ al corpului si ca oamenii mananca ficat de pui, porc sau vita, fara legatura cu simpaticul catel.
Azi (7 ani jumate) o surprind cu placere cum il invata pe Andrei (3 ani jumate): “mananca ficatel, e alintu’de la ficat, un organ al corpului. Cand ne lasa mama la Piticlick iti arat si inima si alte organe, daca vrei.”
Ma uit de cateva zile la PaprikaTv. Sunt putine emisiuni tv care imi plac, la loc de frunte sunt science/medical, travel si culinar.
Ce ma amuza foarte tare e cum se straduiesc unii sa faca emisiune culinara dar nu pot depasi stadiul de informare. Pentru ei conteaza sa fie blatul de lucru curat, sa aiba uniforma scrobita si sa nu cumva sa se manjeasca de sos. Nu contest ca sunt buni bucatari, dar emisiunile astea asa scortoase nu le fac nici francezii, care sunt foarte stricti in bucatarie. Pasiunea trece prin ecranul tv :d
jamie oliver
Jamie si multi altii care fac spectacol de televiziune din gatit pun pasiune in tot ce fac. Am vazut o emisune a lui Jamie despre fasole si am ramas salivand, am mers sa gatesc si eu fasole desi nu-mi amintesc sa fii gatit anul asta si la noi in casa nu manca nimeni :d Nu mai vorbesc de faptul ca totul incepea in gradina, nici nu am observat ce frumoase sunt florile de fasole. Cand vine din pasiune totul merge firesc, dispare tracul si oamenilor le place ce vad, se relaxeaza si ei. Si, mai ales, daca intelegi de ce pui ceva si nu altceva in mancare gatitul devine mai usor si mai palpabil si pentru noi, muritorii de rnad, care nu avem stele Michelin dar vrem sa gatim si sa mancam.
Stiu ca multa lume detesta modul in care Jamie amesteca salata cu mainile sau altele asemenea, dar zau daca as putea gati cu manusi si cu penseta in mana. Toate ar avea gust de medicament si m-as teme sa respir sa nu alterez probele de mancare. Daca nu simti aromele ce rost are sa le mai adaugi in mancare?
Bine, am vazut si vedete autohtone care erau foarte hotarate sa mamance sanatos si incercau sa ne convinga cum ca pastele fierte la microunde sunt o mancare sanatoasa, dar m-am amuzat copios.
Imi place initiativa Paprika dar in ce priveste bucatari romani ar trebui sa mai caute. Oare cum de nu-l au pe Adrian Hadean, care numa’ daca te uiti la pozele facute de el in timp ce gateste te-a convins 😀
Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua 🙂
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte 🙂 Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral 😀
Micul print
A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o 🙂 Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.
Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)
Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.
Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!
Aseara am reusit sa duc la centrul din Auchan sacul cu eletrocasnice mici pe care-l pregatesc de multa vreme. Becuri, baterii, un aparat radio, o tastatura. Le strang de mult timp dar tot uit sa le duc la centru. Mi-aduc aminte ca , in Grecia, prin marile orase erau suporti pentru colectat bateriile folosite la tot pasul, chiar si in piata sau baruri.
La fel asteapta si sacul cu sticle si borcane, care creste vazand cu ochii. Mi-ar fi atat de simplu sa le duc la ghena, ca doar e la 2 pasi, dar sincer imi pare rau de atata irosire.
Cu hartia e mai usor, cand se strange o punga/sac mai mare ma duc fuguta la tomberonul de hartie ca aduna praf si ma incomodeaza mai tare 🙂
Si cu peturile am rezolvat-o mai usor, avem un vecin caruia ii dam saptamanal sacul plin, ca le foloseste. Nu-mi e prea clar la ce le foloseste, cert e ca nu le strange sa le arunce.
Voi unde duceti bateriile, hartiile, peturile?
De multa vreme caut metode eficiente pentru a invata engleza. De nenumarate ori m-am pus cartile in brate si m-am apucat de treaba. De tot atatea ori am abandonat ideea. Cel mai mult cred ca am parcurs unu si jumatate din cele 4 volume ale mele, antice si de demult. De fiecare data ma simteam penibil ca My flowers are beautiful din Jandarmul la NY.
Citește continuarea »