puf

 

Am crescut cu ideea ca placerile sunt ceva minor in viata, ba chiar rusinos pe undeva. Trebuie sa muncesti, sa inveti, restul era in plus. ” Nu mai pierde vremea! Ce sa faci la plaja? stai cu fundul in sus ca trantorii, doar pierzi vremea”. Auzeam asta atat de des ca nici nu mai stiu exact unde, doar ca se repeta la nesfarsit. Multa vreme am fost foarte nefericita, pentru ca-mi cenzuram cela mai mici placeri, de cele mai multe ori inconstient. A trebui sa invat sa ma bucur de un pahar de apa limpede si racoritoare intr-o zi de vara, de parfumul si catifeaua unui trandafir, de vantul naravas care imi strica coafura, de buburuza care leneveste la soare si cate si mai cate. Era sa scriu si de zambetul unui copil dar asta am iubit dintotdeauna – oamenii si apropierea dintre oameni, iar la copii sunt mult mai naturali in gesturi si sentimente, nu i-a ajuns falsitatea inca si nu se straduiesc sa o exprime ca noi, oamenii mari.

Pe partea cu hainele si mancarea lucrurile erau oarecum simple, ca nu exista mare variatie, trebuia sa te multumesti cu ce se gasea. Erai imbracat, nu-ti era frig, erai mancat, nu aveai burta goala. O inghetata, oricat era de buna, imi umfla gatul si capatam penicilina pentru cel putin o saptamana..Capsunele? Ma umpleau de urticarii care ma chinuiau la nesfarsit..De citit, si asta era destul de greu, carti nu prea se gaseau si nici cei din jurul meu nu prea citeau, ca sa avem ce experiente sa impartasim. Am insa o amintire din copilarie foarte persistenta, cu cartile. Nu aveam 6 ani iar parintii mei administrau un depozit de carti. Era o casuta de lemn, gen hambar, cu o scara interioara si sosisera cartile de scoala.Manualele. Doamne ce melanj de mirosuri: lemn vechi amestecat cu cerneala si hartie proaspat tiparita. Cotrobaiam la nesfarsit printre stive de pachete cu carti, asa cum m-as fi plimbat printr-un tinut de ciocolata, ca un catelus ce-si adulmeca osul. Si lemnul scartia la fiecare pas…  Mangaiam pachetele uriase de carti invelite frumos in hartie si legate cu sfoara, scoteam pe furis cate o carte pe care o miroseam si o rasfoiam la nesfarsit, pana ma induram intr-un final sa o pun la loc. Imi amintesc de o carte carte trebuie sa fi fost de botanica  (cred ca nu stiam sa citesc) care avea niste planse cu schema florii fascinante. Cred ca a fost cea mai frumoasa zi a copilariei mele. Desi au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, in momentele mele de liniste inchid ochii si ma plimb printre muntii de carti ambalati scolareste in hartie groasa si legati cu sfoara.


Read the rest of this entry »

marea

Iubesc marea. Cu pasiune, cu disperare uneori. Fie iarna, primavara, vara, toamna, o iubesc la fel de mult. E drept ca in celelalte anotimpuri ajung foarte rar la mare, dar de fiecare data ma incearca aceeasi emotie. Ba chiar emotiile sunt mult mai puternice pe furtuna, parca asist la imagini de inceput de lume. Dar vara sunt bolnava daca nu ajung sa o vad. Fiecare zi din vara exista doar pentru a masura apropierea de mare. Am nevoie sa o vad, sa o simt. Sa-mi umplu narile de aerul sarat al brizei, sa-mi usuce buzele, sa-mi nauceasca parul.

Mama imi spunea adesea ca nu intelege cum imi place atata tiganie care e la mare. Aproape ca nu intelegeam despre ce vorbeste. Mergeam in studentie la mare, la Costinesti, si nu vedeam nimic decat marea si studentii, cu care ma simteam colega, chit ca nu-i vazusem in viata mea. Magia marii era tot ce conta. Cand am ajuns in Constanta la plaja, dupa Costinesti, nu-ntelegeam si pace ce se intampla. Marea la fel de frumoasa, mirosul pretutindeni, dar magia functiona atata vreme cat reuseai sa nu auzi nimic in jur. In Eforie m-am simtit ca si cum as fi fost cazata in Piata Matache. Avand copii am avut norocul sa descoper  Cap Aurora. Atata vreme cat nu era plin sezon puteai sa ai noroc sa prinzi ore linistite pe plaja. Chiar daca hotelul si imprejurimile se deteriorau de la an la an. Asa am ajuns in Grecia si plajele de acolo sunt paradisul pentru mine. Nu se isterizeaza nimeni, nu injura sau macar nu auzi asta, nu scuipa nimeni seminte, nu-si terorizeaza copiii, totul exista doar ca sa te ajute sa te relaxezi, sa rezonezi cu apa verde, sa-ti vezi de scoicile tale. Daca le gasesti.
Read the rest of this entry »

tags, ,

De data asta am mers in Thassos. Locatie excelenta daca iubesti marea si calatoriile. Noi am fost la Makryammos Bungalow, zona perfecta pentru familii cu copii sau iubitori de mare si liniste. Sunt insa pe Tassos si oferte pentru cei ce vor o vacanta mai activa, cu sporturi acvatice (mi-au cam ramas ochii la parasuta pe mare-munte, in Chris Amoudia), atv-uri si biciclete, disco pe plaja, etc.

Sigur ca la Makryammos am fost putin privilegiati: plaja privata, nisip alb fara pietre, animale in gradina hotelului – caprioare si pauni, munte si mare la un loc. Peste tot insa in Thassos  apa e verde si curata, cu pestisori si alge putine, imposibil sa nu-ti placa.
Read the rest of this entry »

Dimineata. Soarele se incapataneaza sa ma trezeasca. Deschid un ochi. Liniste si pace. Se aude marea. Miroase a sare si a  cafea. Copii se joaca suspect de cuminti in curte. Catadixesc sa ma ridic si ies pe terasa. Imi torn cafea in timp ce musc cu sete dintr-o piersica. Soare cat vezi cu ochii. L’ete indien se aude in surdina.

Mara vine in fuga si zice: Mami, azi pot sa-l invat pe Andrei sa inoate? Numai daca si-a luat minimartienii:))

uff.. chiar trebuie sa ma trezesc?

tags, ,

Cazino Constanta

O plimbare pe faleza chiar si intr-o zi cu canicula este intotdeauna o incantare 🙂
Read the rest of this entry »

Cafeneaua despre care citisem pe net inainte sa plec. Pozele vorbesc de la sine 🙂