Am ajuns astazi la European CSR Lessons , la invitatia lui Dragos Dehelean caruia ii multumesc si pe aceasta cale. Ma bucur foarte tare ca am participat, am aflat foarte multe lucruri interesante despre ce fac companiile, mai mari sau mai mici, in materie de CSR.

Am participat doar la prima parte – Studii de caz: Dezvoltarea comunitatilor locale.

Toate prezentarile au fost interesante dar de departe s-a detasat cea a OMV Group sustinuta de d-l Wolfgang Kraus. Poate si din cauza ca a vizat greseli frecvente care se fac in campanii de marketing, cu exemplul concret Haka Dance, care s-a vrut sa fie folosit in campanii de Spice Girls, Fiat si chiar si de OMV, campanii soldate cu esec deoarece nu au respectat comunitatea Maori de la care imprumutau dansul respectiv. De aici dl Kraus a trecut la prezentarea unei campanii reusite in Yemen, unde, in ciuda terorismului si a altor probleme s-a ajuns la o colaborare de succes cu comunitatea locala, reusita datorata cunoasterii si sprijinului real oferit comunitatii yemenite.

Anca Ilinca Macri de la BCR ne-a vorbit de programul Start Business, prin care BCR se implica in educarea si formarea viitorilor anteprenori. Interesant de notat ca programul se desfasoara cu ajutorul voluntarilor din companie, care se implica in educarea anteprenoriala a tinerilor. Programul se adreseaza studentilor, pentru elevi ar exista alte programe de educatie financiara (nu le cunosc, interesant de aflat).

Giuliana Porta de la UniCredit Foundation a vorbit depre implicarea lor in sprijinul victimelor emigratiei – copii si batrani ramasi fara sprinjin iar Cristina Horia de la Fundatia Sensiblu a vorbit despre programul lor de sprijinire a victimelor violentei domestice.

Interesanta discutia care s-a iscat pe baza diferentierii pe care vroia sa o faca reprezentanta Fundatiei SensiBlu, intre PR si CSR. Mona Nicolici Head of Community Relations & Social Affairs Petrom a simtit nevoia sa intervina, sustinand ca nu se poate face o delimitare clara intre cele doua si ca numai o interconectare intre PR si CRS poate duce la succes. Exemplul oferit a fost destul de clar: daca fac o campanie la televizor pentru recrutare de voluntari e PR sau CSR?

Imi pare rau ca nu am putut sa raman mai departe la discutie, prezentarea Monei Nicolici nu as fi vrut sa o pierd. Inteleg ca a explicat cum a reusit sa implice in CSR fiecare angajat Petrom, lucru care nu poate fi decat apreciat. Raman in continuare cu ochii pe taraluiandrei.ro si voi urmari toate companiile care vor sa comunice despre activitatea lor de CSR.

Stim cu totii de saracia si mizeria in care traiesc nenumarati copii. De multe ori ne intoarcem privirea atunci cand ii intalnim si ne vedem de drum. Alteori incercam sa-i ajutam cumva. Le intindem un colt de paine, o ciocolata, o haina sau incercam sa-i indrumam spre un centru de ajutor. Uneori strangem bani pentru o operatie costisitoare sau incercam sa facem cunoscuta disperarea unora si altora. Uneori reusesti, alteori nu. Cand dai gres sentimentul de neputinta e groaznic. Poate e asemanator cu cel al unui chirurg atunci cand ii moare pacientul, cine stie?
Din pacate ajutorul material nu e suficient. Cei mai multi dintre ei au traume care-i vor afecta toata viata. Iar nevoie de indrumare au si copiii fericiti, din familii normale, cu atat mai mult ceilalti.
E groaznic atunci cand te implici cat poti de tare, cand esti gata sa dai tot ce poti si, intr-un final, trebuie sa te declari neputincios. Invins de sistem, de birocratie, de proceduri, de sefi, etc. Si cel mai rau e atunci cand tu vezi foarte clar solutiile, dar nu ai voie sa ai initiative. Altii stiu mai bine cum trebuie procedat, chiar daca nu au obtinut progrese, tot ca ei trebuie facut. N-ai decat sa te supui si sa mergi mai departe, fara sa deschizi gura. Era normal sa ies din joc, atunci cand am realizat ca sunt legata de maini si de picioare.
Sigur ca voi continua sa lupt, atata timp cat cred in drumul pe care merg. Sper din suflet sa ma pot implica si alaturi de Lili, care este mult mai puternica decat mine, si care tocmai isi infiinteaza fundatie prin care sa ajute si mai mult decat pana acum. Mult succes Lili si abia asteptam sa ne dai de veste!

Puteti ajuta cu orice suma! Copilul poate fi salvat!
De aici
Stefanel Ciocoi, este primul copilas bolnav de cancer pe care l-am intalnit exact acum un an.
Alexandra, mamica lui, mi-a spus astazi, ca a primit recomandare pentru Stefanel sa urmeze minim 7 zile de tratament in statiunea Sarata Monteoru, judetul Buzau. Pentru copil, totul este asigurat, nu trebuie sa plateasca nimic.
Pentru ea ar trebui sa plateasca 60 lei/zi (minim 420 lei per total) + costurile de transport (din Calarasi pana in statiune si retur).
Cererea pentru biletul de tratament trebuie sa o depuna pana cel tarziu sambata, 28 august, urmand ca pe 1 septembrie sa plece in statiune.
Daca vreti sa il ajutati:
Ciocoi Alexandra (0727.205.695) Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
tags, ,

Am primit de la Lili:
Copilul este Antonio Marian Nita, un pusti simpatic de 6 ani, care în vara anului trecut a fost diagnosticat cu Leucemie Acuta Limfoblastica.

Tatal, Marian Nita, a fost operat pe creier pe 20 aprilie 2010 – tumora cerebrala. Are 42 de ani. Din iarna este somer.

Poate ca de suparare s-a îmbolnavit. De oful copilului bolnav de cancer. De grija zilei de mâine. De durerea ca nu le mai putea oferi copiilor o bucata de pâine.

Acasa sunt doi baieti, fratii lui Antonio. Unul de 13 ani, Narcis Petrica Nita, si altul de 15 ani, Florin Iulian Nita. Amândoi sunt la scoala.

Sanda Nita, mama copiilor, alearga acum între cele doua spitale: Antonio este la oncopediatrie I.C. Fundeni, iar sotul la Spitalul Municipal. Acasa nu mai are cum sa ajunga prea curând. Sanda spera ca rudele si vecinii din sat sa le poarte de grija celor doi copii ramasi singuri.

Ei au nevoie de orice. Antonio are nevoie de bani pentru mâncare si medicamente. Sanda are nevoie de bani chiar si pentru o cartela de metrou.

Oricât de putin. Pentru ca ei nu mai au nimic în acest moment.

Daca puteti si vreti sa ajutati:

BCR

RON: RO 51 RNCB 0318 0504 3871 0001

Titular: Nita Marian – împuternicit: Nita Sanda.

Telefon: 0748 648 934, Sanda

Domiciliu: sat Sericu, comuna Blejesti, judetul Teleorman”

Am preluat de aici:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/23/stelutele-de-mare-antonio-marian-nita-tot-despre-disperare/

tags,

N-am inteles niciodata ce satisfactie iti poate oferi lauda, epatarea, expunerea “averilor” tale in fata celorlalti, mai ales cand cei carora te lauzi sunt saraci si plini de nevoi. Odata credeam ca doar cativa snobi fac asta si ca restul lumii ii condamna, macar in tacere.
Din pacate descopar tot mai des acum si pe net bloguri care fac audienta pentru ca posesoarele isi etaleaza ultimele achizitii. Articole intregi despre cat de greu e sa te hotarasti dimineata ce pereche de cizme sa incalti din multidudinea de oferte din dulapul tau si multe altele asemenea. In timpul asta copii sufera de foame si frig, boli, oameni raman fara case, slujbe si echilibru in viata. Dar tu ai probleme mai grave, nu te poti decide ce sa imbraci/incalti.
Noroc ar fi cu inititiativele gen zanarim, de ex, sau, de ce nu, centre de ajutor pentru copii, cum e cea in care ma implic si eu de putina vreme. Slava Domnului ca exista inca oameni care se implica in ajutorarea altora, fara a urmari beneficii ascunse. Astfel de initiative te fac sa speri ca totul e posibil, ca raul poate fi invins si ca e in puterea ta in foarte mare masura.
Ar fi bine sa inchei ca la Itsybisy – ia gandeste-te, ce fapte bune ai facut azi?

tags

“Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru ca as avea talent la scris, sau pentru ca mi s-a parut o poveste buna. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Si am incercat sa va povestesc, pe scurt, inca de la inceput ca sa va pot convinge sa imi mai acordati sprijinul dumneavoastra inca o data.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
Read the rest of this entry »

copilPrietena mea cu suflet mare a ajuns incarcata de cadouri la copiii de la Budimex oncologie .

Nu poti decat sa te bucuri ca mai exista oameni care ajuta neconditionat, fara sa spere la vreo rasplata. Poate mai avem vreo sansa.

Vedeti aici fotografille.

Azi am fost la teatru. Am vazut Samanta vrajita la Teatrul Ion Creanga si l-am asteptat pe Mos Craciun impreuna cu 300 de copii din orfelinate si centre de plasament.

Foarte frumos din partea Romtelecom, emotionanta intalnirea cu copii care tanjeau dupa o mangaiere, o vorba buna, care probabil nu fusesera vreodata la teatru. Evident, piesa de teatru interpretata superb, Chiar si Andrei a urmarit piesa cu atentie, desi nu ma asteptam (la nici 3 ani impliniti). Teatrul ion Creanga are o echipa deosebita, revenim cu drag de fiecare data (in noul sediu abia azi am ajuns).

[nggallery id=19]

Tot mai multi copii il asteapta in zadar pe Mos Craciun anul acesta.Si nu pentru ca n-au fost cuminti.. Copiii de la acesta gradinita il asteapta si ei pe Mos, ca toti copiii dealtfel . Haideti sa o ajutam pe aceasta d-na educatoare cu suflet mare sa vina Mosul si la ei. O carte, o bomboana, o jucarie, o haina. Daca aveti cumva in plus lasati un mesaj si va dau datele de contact de acolo. Daca sunteti din Bucuresti le pot strange eu si trimite prin posta.

Haideti sa-l ajutam pe Mos Craciun!

Traim vremuri tulburi, foarte grele pentru multi. Unii oameni striga dupa ajutor, cei mai multi suntem prea preocupati de noi insine ca sa-i auzim. Cineva a facut un blog unde incearca sa-i ajute pe cei disperati sa fie auziti si ajutati. Felicitari Lili pentru initiativa si mult succes!

tags