Meli e o fetita de clasa a 3 a. E isteata, jucausa, ca orice copil de varsta ei. Nu si-a vazut mama de 2 ani, desi aceasta locuieste la o statie de tramvai distanta. Mama ei, la 30 de ani are deja 9 copii. Doar 2 dintre ei cresc cu ea, de restul nici nu-si mai aminteste prea bine, imprastiati prin tara pe la centre de protectia copilului.
La un an dupa ce nu a mai dat nici un semn de viata, cei de la centrul in care creste Meli i-au spus ca mama ei e la munca, in Spania, Italia, nu mai stiu exact. Atunci ea a parut ca s-a mai impacat cu ideea, mai putine crize de furie, parea cat de cat fericita. Dar, intr-o zi, se intalneste pe strada cu o fosta vecina, care a recunoscut-o si i-a spus : ”vai, acum 2 minute a trecut si mama ta, nu v-ati intalnit?” Urmarea? Crize de furie, plansete, urlete, se inchide la ea in camera, nu mai are incredere in nimeni, vrea la mama..Tot echilibrul fragil de pana acum s-a naruit..
Cei de la centru i-au facut nenumarate vizite ”mamei” si au rugat-o, au insistat sa vina sa o vada din cand in cand. Ea promite ca v-a veni si-si cere scuze ca nu are ce cadouri sa-i aduca. Degeaba ii explica toata lumea ca fetita vrea sa-si vada mama, nu are nevoie de cadouri, inutile toate discutiile.
Inteleg ca se va modifica legislatia si va putea fi decazuta din drepturi..
Nu poti sa nu te ingrozesti cand te intalnesti cu asa ceva si cand afli ca aceasta femeie e iar insarcinata si isi doreste sa mai faca macar 2 copii..E nebunie sau doar nepasare si inconstienta?