Ieri imi marturisea jenata o bunica ”i-am pregatit aseara ghiozdanul copilului si tare ma tem sa nu fi uitat ceva ca ma cearta” . M-am blocat, oricat ar parea de ciudat. Copilul fiind elev in clasa a 3 a. ” Era obosit aseara si a zis sa i-l fac eu. Dar nu avea de ce sa fie obosit ca a fost duminica si n-a iesit din casa.”
Marturisesc ca nu i-am facut niciodata ghiozdanul. In clasa intai o ajutam, la inceput, si-l faceam impreuna. Dar foarte putin timp.Multa vreme il mai verificam. Echipamentul de sport i-l mai pregatesc, sa si-l puna singura in sacul de sport. Dar sa i-l fac singura si sa ma si certe, asta chiar ca nu mai pot sa inteleg. Stie din capul locului ca e responsabilitatea ei si nici nu e cazul sa negociem pe tema asta. Poate doar la maniera – ti-ai facut ghiozdanul? Inca nu, sa termin jocul si il fac, mami! Ai luat apa, servetele, toate caietele? si cam atat.
E drept ca s-a mai intamplat sa-si uite vreun caiet sau ceva vreodata, dar a inteles ca trebuie sa fie mai atenta si asta e, doar n-o sa i-l fac eu! Si nu e vorba de comoditate, ci de intelegerea responsabilitatilor. Multi parinti se plang ca le e atat de greu sa-i convinga sa faca diverse lucruri, in special teme si ma bucur ca la noi nu a fost cazul. Nu vreau sa dau lectii de buna crestere, semnalez doar niste trucuri care la noi au functionat. Responsabilitati a tot avut, pe masura varstei, de la strans jucariile, hainele, curatenie in camera ei, pana la teme, ghiozdan, strans sau asezat masa (nu intotdeauna dar ma ajuta cand o rog). Dar cand am stabilit responsabilitatile nu am mai negociat, cum ar fi e treba da dar azi o fac eu si tot asa. Nu suntem la armata, mai negociem timpul – mai poti sa stai 10 min- dar cam atat.
Citește continuarea »