Una dintre problemele cu care nu se poate sa nu se confrunte parintii este inevitabil si olita. Binenteles, cei mai multi dintre noi ne-am dori ca bebeul sa stea pe olita chiar de la nastere, eventual sa se si steraga singur la fundulet. In realitate insa, asta se intampla in general dupa un an si jumatate la cei mai precoci, dupa 2 ani si 2 luni in cazul nostru, pana la 4 ani, in cazul altor copii. Am citit diferite pareri ale specialistilor pe aceasta tema si se pare ca nu avem de ce sa disperam daca bebeul intarzie sa bage in seama olita, chiar daca altii de varsta lui o fac deja. Se spune ca un control al sfincterelor se produce practic dupa 2 ani, iar fortarea copilului sa accepte olita poate provoca traume care se pot manifesta mai tarziu (in special e cazul copiilor care in jurul varstei de 5 ani fac pipi in pat), probleme care necesita ajutor de specialitate. Evident pot exista si exceptii insa fortarea evident nu poate duce la ceva bun.
Asa ca inarmate cu foarte mare rabdare (in special noi mamicile) tinem olita in preajma bebeului destul de devreme, sa zicem dupa 1 an si jumatate, poate si mai devreme. Oricat i-am aratat insa olita lui Andrei, oricat s-a asezat si Mara pe ea sa vada ce si cum, nu vroia in ruptul capului sa stea pe ea mai mult de cateva secunde, pana dupa 2 ani. Apoi a hotarat singur ca-l intereseaza, a inceput sa stea pe ea, la inceput imbracat, apoi numai in pampers,si a durat ceva pana a inceput sa faca si in pampers pe olita, cam o saptamana. In sfarsit, momentul mult asteptat a sosit, a inceput sa faca in olita. La inceput partial in olita partial pe langa, treptat cat mai putine rateuri.La inceput greu cu dat jos pantalonii, incet incet reusesc si pantalonii sa ramana uscati:D
E nevoie de foarte foarte foarte multa rabdare, mai ales atunci cand ai de curatat de pe jos rateurile, dar toate astea merita. Fiecare se calmeaza cum poate: la plimbare, o baie aromata, un ceai aromat,o carte buna,un masaj pentru cele mai norocoase, mai devreme sau mai tarziu toate relele se sfarsesc:)
Pentru cei care nu trec prin asta e foarte greu sa inteleaga ce bucurie si ce implinire iti poate aduce un lucru banal, scarbos chiar: invatatul cu olita. Insa pentru o mamica e o realizare foarte mare si un semn ca bebeul a crescut si nu mai e bebe, inca putin si merge la scoala:))
Deschide discutia
Nashica a comentat...
Bravo!!
Ma bucur ca ai scris povestea olitei, sa ne dea curaj cand va fi si la Razvan cazul:)
oricum, mie cel mai mult imi place partea aia cu masaj, baie aromata, carte buna….mmmmmmmmm