Traim vremuri urate. Cred ca sunt putini cei care se simt confortabil cu ce se intampla in tara si in lume in zilele noastre: tribunalele judeca la teve, comunistii castiga alegerile, cutremure in Italia, revolte de strada prin tarile civilizate, sa nu mai vorbim de criza mondiala care te gaseste si-n gaura de sarpe. Daca as sta sa-mi plang de mila despre cum ma afecteaza toate astea mi-as scoate singura peri albi. Asa ca mai bine sa luam partea buna a lucrurilor. Pentru ca intotdeauna exista si o parte buna, tine de noi daca vrem sa o vedem sau nu.
Mi-a fost dat sa traiesc a doua copilarie. Probabil sunt mai infantila dar mi-am dat seama de curand cat de bine ma distrez alaturi de copii desenand, modeland, cu rolele in parc sau mingea, cand facem puzzle sau biscuiti, la teatru sau la atelier de martisoare, marionete si ce-o mai fi. Asa am ajuns sa citesc la 30 de ani Oliver Twist, Gulliver in Tara Piticilor, sa ma intorc la Legendele Olimpului (desi la ele m-a trimis maestrul Octavian Paler).
Parea ciudat cand tot auzeam oameni ca si-au construit lumea lor ca sa poata rezista cu mintea intreaga vremurilor pe care le traim. Dar se pare ca fac acelasi lucru.
In ce-i priveste pe copii m-am temut sa ajung sa-i pun sa faca ce n-am putut eu face la varsta lor. Si iata ca am ajuns sa fac odata cu ei copilarii pe care le-am facut sau nu la vremea mea 🙂 Sper totusi sa nu retraiesc si crizele de adolescenta odata cu ei. Nu de alta, dar adolescentii au nevoie de adulti cu picioarele pe pamant in preajma lor, cel putin asa cred.
Ce siropos mi se parea cand auzeam – Vai, ce mama buna esti tu! Esti cea mai buna mama din lume! Cu toate astea cand o aud pe Mara ca imi spune asa parca se topeste totul in jur si nu mai suntem decat noi pe lumea asta. Emotii pe care nu le-am cunoscut, pentru care nu m-am pregatit, dar care sunt mult mai puternice decat am crezut vreodata. Pe propriul copil nu-l poti suspecta ca e ipocrit,ca urmareste ceva lingusindu-te, pentru ca il cunosti destul de bine.
In relatiile cu cei din jur am evitat intotdeauna cuvintele mari.Pentru ca in general suna foarte fals. Am vazut atatia oameni tipand atat de tare te iubesc, de parca incercau sa creada si ei. Penibil. La fel de penibila poate sunt si eu dar asa cred.
Ma invata atatea lucruri importante niste copii atat de mici.. Cine ar fi crezut ca ma interesa atat de mult psihologia copilului? Toata lumea stie sa creasca un copil, poti intreba pe oricine si iti va da nenumarate sfaturi, chiar si un adolescent. Orice om care trece pe strada nu va scapa ocazia sa-ti spuna ca nu stii sa-ti stapanesti copilul daca acesta plange ca e obosit sau mai stiu eu din ce cauza. Oricine vede in magazin un copil care plange si cere te miri ce, de la ciocolata la jucarii sau chiar mancare, nu se va sfii sa-ti spuna vreo doua despre cum nu esti in stare sa ai grija de copil si de ce naiba nu lasi copiii acasa daca nu stii sa-i stapanesti, chiar daca copilul e obosit, nu ai cu cine sa-l lasi cand mergi la cumparaturi, etc. Ca sa nu mai vorbim de unii care te injura ca stai prea mult la stand sa citesti eticheta, ce trebe sa te mosmai atata sa alegi ce cumperi, da banu si cara-te, treba ta daca pe urma nu-ti convine ce ai cumparat, alta data sa casti ochii mai bine.
Sa revenim:) E primavara. Ce-ar fi sa privim primavara asta cu ochi de copii?