Ciudata mintea omeneasca! Ce mecanisme ii determina pe oameni sa se topeasca de placere si de griji in fata unui botz cu ochi, cum il numesc unii pe bebe, in general al altora, in timp ce altii isi ascund cu greu repulsia fata de micul personaj care mananca, ragaie, vomita si face caca.
De parca doar copiii sunt subiecte de disputa intre oameni. Pana si diamentele sunt lucruri pentru care unii ar omora bucurosi iar altii nu s-ar impresiona in nici un fel la vederea lor.
Nu o sa am vreodata pretentia ca cineva sa-mi iubeasca copilul. Atata vreme cat nu-l pasez pe capul nimanui nici nu prea inteleg cum ii deranjez pe altii cu grijile mele.
Cum ii poti explica cuiva care nu a iubit ce e iubirea? Cum poti explica lucruri pe care nici tie nu ti le poti explica pe deplin?
Spaima pentru micul bebe apare la foarte multe mamici. Cum sa nu-ti fie teama cand 3 prietene si colege de-ale tale pierd sarcinile pe langa tine? Cum sa nu te sochezi cand te duci sa nasti ca ti s-a rupt apa si doctora te consulta cu forcepsu(!!!!!!) si te trimite acasa, ca ea crede ca sarcina n-are nici 30 de saptamani? (am nascut la 2 ore dupa asta si au spus ca sarcina avea 39 de saptamani) Cum sa nu paralizezi de frica cand 5 ore bune dupa nastere nu stii nimic de micul bebe, decat ca l-ai auzit tipand cand l-ai nascut si ti s-a spus ca e bine? Cand pe oricine intrebi prin spital iti spune sa stepti, ca vei afla in curand. Cand in prima noapte cu bebe nu reusesti sa-l calmezi mai mult decat cateva minute. Cand in spatele blocului alearga o fetita ca o broscuta, pentru ca pediatra copilului nu a vazut la timp sa corecteze luxatia soludului?
Stiu , copii se nasc de mii de ani pe glob si se vor mai naste milioane, si de acum incolo. La fel cum inca mor copii pe tot globul si din cauza bolilor, dar si a neglijentei sau a unei insuficiente intelegeri. Probabil sunt mai inceata la minte ca ma intereseaza sa-mi cresc copii folosind mai mult decat instinctul matern, incercand sa folosesc noutatile stiintei nu numai pentru a-mi usura viata ci calitatea ei, mie cat mai ales copiiloor mei.
Cel mai important este ca in ciuda tuturor fricilor mele sunt o mamica foarte fericita. Ceeea ce va doresc si voua.
Fiti fericiti!
P.S O discutie foarte interesanta despre Chimia fericirii!
Deschide discutia
claudette- o mamica grijulie, deci fericita! a comentat...
frumos si bine spus!
Crisia a comentat...
Una din cele mai mari tampenii din maternitatile romanesti: sa lasi mama fara nici o veste legata de copilul ei ore intregi dupa nastere. Sa ai impresia ca asisti la fatari de vitei sau de catei (desi poate unii veterinari sunt mai grijulii) si nu la nasteri de copii, de OAMENI. Sa risti orbeste doua vieti care pot fi marcate profund si poate iremediabil de actiunile tale.
Da, sa-ti fie teama de ce spui tu inteleg. Am vazut atatea nenorociri la stiri, legate de nasteri, mame si copii, incat m-am ingrozit, probabil de tot. Poate de asta nici nu sunt dispusa sa-mi asum riscul de a pune viata si sanatatea viitorului meu copil in mana doctorilor de la noi.
Sa te dai de ceasul mortii ca nu gasesti un biberon cu capac frez, asta nu mai inteleg. Sa te intrebi daca nu cumva este nociv pentru copil un produs conceput special pentru copii, dar in acelasi timp sa nu-ti fie teama si sa insisti sa administrezi aceluiasi copil medicamente sau forme de medicamente complet nepotrivite varstei lui, desi ti se explica greseala, iarasi nu mai inteleg.
Dar probabil ca nu e cazul sa-mi dau cu parerea, eu nefiind mama.
lila a comentat...
Sigur ca toti ne dam cu parerea:)
Cred ca fiecare reactioneaza diferit la stres sau soc sau diferite evenimente din viata lor. De ex, cand imi pregateam bagajul pentru maternitate, asistenta mea de incredere, care m-a ajutat foarte foarte mult, imi spunea: “nu uita sa ai buletinul la tine”. Eu ii zic, lasa, pe asta mi-l poate aduce Dan pe urma. Nu, zice, sunt unele femei care dupa nastere pot avea confuzii, e bine sa aiba buletinul la ele. Sigur, nu am uitat cine sunt dupa nastere, dar am vazut cat de diferit se purtau femeile la maternitate, dupa nastere.Colega mea de salon avea o problema cu aspectul fizic al ei dupa , tot timpul se aranja si se machia. Nu insemna ca nu o preocupa copilul, poate asa ii treceau ei mai usor emotiile/framantarile. Eu recunosc ca am trecut printr-o depresie de toata frumusetea, la al doilea copil mai estompata si am scapat mai suor, dar a fost prezenta de fiecare data. Deodata am devenit alta persoana, ma panicam din orice, tremuram, chiar imi tineam respiratia cand il asezam pe bebe in patut, de frica sa nu-l trezesc. Nu-ti spun ce penibila mi se parea o asistenta care ma intreba de ce nu-mi pun un ruj, ceva culoare in obraji, ca nu arat prea bine. Mai ca-mi venea sa o strang de gat, desi n-avea nici o vina. Eu asteptam ca proasta vesti despre icterul Marei care nu ne lasa sa plecam acasa, toata lumea ne spunea cat e de normal si de bine ca l-a facut in spital, ca sa-l tratam la lampa, in timp ce toate mamele plecau cu bebeii lor acasa in timp ce noi stateam foarte bine de 3 ori mai mult in spital.
Chiar m-a tinut ceva depresia de dupa nastere, toata lumea ma incomoda,nu aveam chef de vizite, desi erau de inteles, toate le luam foarte personal. Desi aveam un teanc de carti tot mi se parea ca nu fac bine, iar sfaturile pe care le primeam, e drept cade multe ori nesolicitate, ma iritau la maxim. Ca sa nu mai spun de grija pentru tot ce ajungea pe pielea bebelusului, 5 produse de diferite firme tot nu mi se parea ok, fierbeam toate hainele, vasele pentru bebe pana pe la 9 luni cred, inclusiv apa de baie era fiarta si racita :)) Exagerari pe de-antregul, evident ca la al doilea copil nu am mai facut asa. Acum ma distrez de cate ori imi aduc aminte.
Era un banc intr-o carte pentru mama si bebe. Doi prieteni se despart in preajma locuintei unuia dintre ei, si acesta zice: -Te-as invita la noi la masa dar nu pot, nevasta-mea are depresie postnatala.-Felicitari, si cat are bebe? – 7 ani si jumatete.
Evident e un pic exagerat, se spune ca nu dureaza mai mult de 2 ani max, dar binenteles ca inainte sa nasc nu credeam ca mai voi comporta eu asa vreodata :d
Din pacate in general multa lume acodra mai multa atentie unor prostii – de ex culoarea biberonului,numarul jucariilor- decat sa se intereseze mai mult de calitate si de ce conteaza cu adevarat pentru un copil si nu numai. In ziua de azi toata lumea cumpara produse de firma,sa fie in trend, daca isi permite isi duce copilu la scoli cat mai de fite, care sa-l tina ocupat/supravegheat cat mai mult, chiar daca petrec impreuna cat mai putin timp. Lucru asta e valabil si in multe cupluri, nu numai la copii. Stiu destule cupluri care petrec impreuna foarte putin timp dar isi fac cadouri frumoase.
Important e sa trecem cu bine peste toate:)
lila a comentat...
cat primeste medicamentele date bebelusilor nefiind recomandate de un medic, chiar e incalificabil. Un fel de tentativa de omor prin imprudenta, desi nu exista aceasta clasificare. Mi se pare la fel de revoltator si cutremurator ca si parintii care isi vand copii, pentru organe, pentru trafic de persoane, pentru orice. Poate exagerez dar acei oameni chiar risca viata copiilor lor. Din comoditate sau indiferent de motive.