Din nenumarate motive taberele nu sunt de mare interes pentru parinti. E drept ca in mare parte din motive materiale, dar si din cauza ca nu se cunosc mare parte din meritele taberelor. Este evident pentru oricine vrea sa vada ca oferta taberelor este tare bogata fata de taberele “de pe vremea noastra”. Nu ca nu mi-ar fi placut sa merg in tabara, poate era cea mai buna perioada din vacanta, insa, acum, dupa ce am participat doi ani la rand la Tabara din tara lui Andrei nu pot sa nu vad cat de mare poate fi progresul in educatie prin tabere in zilele noastre.
Nici nu stiu de unde sa incep cu diferentele. Da, in tabere, ca si in excursii, vezi locuri noi despre care afli o multime de lucruri. Pe care le retii sau nu, dupa cat de atent poti fii cu atatea atractii in preajma. In Tabara din tara lui Andrei informatiile sunt prezentate in joaca, de personaje foarte indragite de copii, atat savante trasnite cat si cei de la EcoExtrem (anul acesta) si absolut fiecare copil in parte participa la desfasurarea lectiei (copiii nu o privesc deloc ca pe o lectie, ci doar ca distractie, chiar daca invata multe lucruri din asta), joaca un rol (poti fi atom de hidrogen, soarele, pamantul, dioxid de carbon, poti sa faci un vulcan sau sa prinzi fantomele in punga). Unde poti sa inveti mai bine despre supravietuire daca nu urcand prin padure si de la tineri care fac asta din pasiune? Cum sa inveti mai bine sa-ti infrunti frica daca nu ajutandu-i pe altii sa si-o depaseasca, uneori cocotati in copac si mergand pe sarma in Parc Aventura?
In tabere inveti sa socializezi. Asta daca nu esti prea timid si reusesti sa te bagi in seama cu cateva persoane. In Tabara din Tara lui Andrei mi-a placut foarte tare sa observ ca nimeni nu e lasat pe margine, ba din contra, cei mai retrasi si mai timizi sunt tot timpul adusi in fata si implicati in toate activitatile, daca nu s-au implicat deja singuri. “Esti minunat/minunata” era pe punctul de a deveni salutul oficial al taberei, alaturi de “Stiinta/Stiinta/Stiinta”. Si, desi se aflau intr-o competitie, echipele concurente se incurajau intre ele, ba chiar isi cedau locul una alteia cand era nevoie, sa ajunga la capat cu bine impreuna.
Ma opresc aici cu diferentele, poate am reusit macar putin sa va fac sa va ganditi putin altfel la taberele copiilor. Nu mai vorbim de faptul ca participarea in Tabara se castiga cu clasa cu un proiect propriu, fara costuri, doar cu implicare si daruire pentru proiect.
Felicitari Petrom pentru sustinerea educatiei, nu numai prin tabara aceasta, ci prin toate proiectele pe care le deruleaza in sensul acesta. Felicitari tuturor celor ce sustin educatia si ajuta la dezvoltarea educatiei nonformale care pot schimba viitorul nostru, al tuturor!