Atrasa fiind de Franta am descoperit cu ceva vreme in urma cartile lui Peter Mayle pe care le gasesc fascinante si acum si le recitesc cu placere: Un an  bun, Un an in Provence, Din nou in Provence, Viata de caine. De Craciun am primit Lectii de franceza care m-a purtat din nou prin toata Franta, pe la targuri gastronomice traditionale, de la festivalul broastelor Vittel , al melcilor, al puiului aristocrat cu picioare albastre, al vinului  (evident), ca sa ajungem in final la un Spa tipic frantuzesc. Chiar titlul cartii spune tot: “Lectii de franceza sau Aventurile mele cu furculita, cutitul si tirbusonul pe meleagurile Frantei”. Ca sa nu mai vorbim de umorul fin al lui Mayle cu ajutorul caruia reuseste sa rezolve zambind situatii conflictuale iminente pe care le poate intampina orice vizitator mai putin cunoscator in orice tara straina, deci si in Franta.

In librarii mi-a atras atentia un alt autor, Stephen Clarke, cu Un an in merde si In ce merde te baga dragostea. Inspirat cu siguranta de Mayle, Clarke, un alt englez atras de mirajul francez, ne povesteste peripetiile sale in 2 ani de stat in Franta. In timp ce umorul lui Mayle este fin si distins, Stephen Clarke nu scapa de umorul tipic englezesc, desi uneori pare ca nu vrea sa fie atat de misogin sau de “superior” fata de “taranii de francezi”, incercare care nu ii reuseste intotdeauna. Cartile sunt amuzante, insa nu se citesc pe nerasuflate, le-am abandonat de mai multe ori ca imi ajunsese doza primita de umor englezesc.Intamplarile sunt interesante, personajul principal locuieste in Paris, isi deschide o afacere aici, invingand hartogaria si functionarimea traditionala, calatoreste si la tara, se intoarce la un moment dat in Londra unde nu se mai simte acasa, se considera deja un francez in Londra – o adevarata ciudatenie pentru fostii lui colegi/prieteni.

Carti lejere, de vacanta, amuzante, bune pentru descretit frunctile si lasat imaginatia sa zburde.

tags, , , , , , , , , , , ,