Aseara am vazut la TVR1 un documentar dur si socant despre faimosul decret al lui Ceausescu de interzicere a avorturilor. Desi la “revolutie” aveam 13 ani, stiam cate ceva, in special cazuri dramatice drept consecinta a decretului (doua vecine de bloc, pana in 30 de ani, ce aveau deja 3 copii fiecare, au murit ca urmare a avorturilor clandestine, o prietena, insarcinata la 18 ani, cu riscul de a fi eliminata din liceul pedagogic, fiind in ultimul an, a facut un avort clandestin la 6 luni de sarcina!!!!), insa foarte putin despre acest subiect. Toata lumea se temea sa vorbeasca atunci despre asa ceva, iar acum toata lumea incearca sa uite. Personal cred ca ar trebui sa se vorbeasca mai des despre asta, sa nu se uite si sa nu se mai ajunga niciodata la asta.
O asistenta medicala povestea cum erau tratate femeile care riscasera totul si facusera un avort ilegal, in conditii dubioase si apoi ajungeau la spital, in general fara sanse de supravietuire. Atunci erau anchetate de diverse “organe” de militie ca sa-i toarne pe cei ce au incercat sa-le ajute cumva.Isi amintea de femei care refuzau sa toarne si isi luau cu ele in mormant secretul.
Iar barbatii foarte rar veneau/stateau langa femeile lor, in asemenea momente. O asistenta isi amintea cum venise barbatul unei femei care murise si intreba foarte mirat cum a fost posibil sa-i moara nevasta si din ce cauza, ca el habarnavea de nimic.A fost insa amintit si un sot care a stat tot timplu langa nevasta lui, care-i adusese deja 4 copii care-i asteptau acasa,si el privea ingrozit cum nevasta i se stingea incetul cu incetul, in urma unui avort, pe care nu obtinuse dreptul sa-l faca legal, in conditii civilizate.
Reporterul dadea ca exemplu femeile de la Apaca, care erau obligate sa faca periodic controale pentru depistarea sarcinii, ca apoi sa fie strict supravegheate sa nu aiba timp sa intervina in vreun fel.
Si tot in documentarul asta erau prezentate si centrele unde copiii handicapati erau trimisi sa moara fara sa deranjeze societatea moderna din epoca de aur.Majoritatea aveau mame eroine care nu aveau/nu stiau cum sa-si limiteze sarcinile.mureau de foame si boli, fara nici un fel de ajutor/alinare din partea nimanui.Totul era tinut in secret, nimeni nu avea curajul sa spuna nimic.
In documentar se sugera ca in general, intru-un cuplu, posibilitatea unei sarcini era exclusiv problema femeii. Te descurci tu cumva, se spuneau. O intervievata povestea ca erau cupluri care , neavand nici o sansa de contraceptie, renuntau la sex. Sa fie adevarat?
Din alte surse stiu ca femeile privilegiate ale vremii aveau acces la contraceptie prin strainataturi. Ba pilule, ba un sterilet montat afara, pentru ele se putea. Dar cate femei aveau pe vremea aia sansa sa iasa din tara????
Pentru cei mai tineri, care nu stiu cat de minunata a fost Iepoca de aur, e bine de stiut ca nu prea aveai cu ce sa-ti imbraci copiii sa mearga la scoala, iar de mancare ce sa mai vorbim? puteai sa stai si 10 ore la coada la lapte. Si poate prindeai.
Tare as vrea sa-i vad pe sustinatorii infocati ai interzicerii avorturilor in situatia de a trece prin asa ceva. Majoritatea fiind barbati evident nu ar avea cum sa faca un avort, dar cat de mare poate fi egoismul si nebunia celor ce-si condamna mamele, nevestele si fiicele sa treaca prin asa ceva?
Vreau sa vad si filmul lui Mungiu, desi ma indoiesc ca poate indulci cumva subiectul.
3 Comentarii
Sheella a comentat...
Pacat mi-ar fi sa nu recunosc faptul ca ma asteptam la o productie overrated.
De asemeni, pacat mi-ar fi sa nu recunosc faptul ca mi-a placut neasteptat de mult.
Conform umilei mele pareri filmul nu este overrated(asta s-ar fi putut crede datorita premiilor castigate), ci demonstreaza ca printre toate productiile penibile romanesti presarate de injuraturi in exces si trivialitati gratuite(caracteristica a filmelor romanesti de dupa 89, alaturi de excesul de comunism si tragedie post-decembrista)se prefigureaza o alta orientare in cinematografia taramului mitic numit si Romania.
Din punct de vedere tehnic filmului nu i se poate reprosa nimic, cadrele lungi inspira o densitate aparte, ca o forma subtila de emfaza asupra alienarii personajelor. Nu este un film despre comunism, nu este un film despre avort, este un film al dramelor umane, unul din filmele alea care iau fata tuturor tampeniilor americane soldate cu happy end, iti demonstreaza ca realitatea fiind deja naspa poate deveni si mai naspa, un film al situatiilor conflictuale ce necesita rezolvare imediata, de unde si tensiunea continua; nu este un film al actiunii, totul se petrece cam in 12 ore, insa jocul actoricesc alternat cu accentele puse pe anumite elemente ale backgroundului pastreaza impresia unui perpetuu suspans.
Pentru cei care mai au idee cam cum era in vremea “aia” filmul este aproape dureros, frustrant, violent, sincer.
In Arta cel mai pretios atu este sinceritatea.
in romania de astazi femeile din zona de subzistenta recurg la avorturi dar nimeni nu le tipatul de ajutor din grotele in care traiesc.:( 🙁
lila a comentat...
Multumesc pentru cronica. Este foarte frumoasa si imi doresc si mai mult sa vad filmul.
In legatura cu avortul in ziua de azi este cu mult mai accesibil. Intotdeauna cred ca va exista o categorie de public care sa nu-si permita sa plateasca un avort si care nu are acces la informatii despre contraceptie, dar cred ca este foarte redusa.
dumnezeueateu a comentat...
Am vazut si eu filmul acum multa vreme si… nah eu eram deja convins ca dreptul la alegere este inalienabil iar mama are dreptul sa decida in privinta vietii copilului cat timp ea nu e in stare sa il creasca in conditii normale.
Am un articol despre asta, m-am mai contract cu unii oameni care tot vroiau sa sa interzica avorturile si… nu reusesc sa-i inteleg si adineaori am citit ca vrea o copila de 12 ani sa infiinteze o organizatie “anti-avort” pe temei religios.
Nu inteleg cum unii oameni vor sa interzica ceva in loc sa educe pentru ca acel lucru pe care vor sa-l interzica sa nu se intample. Dar e mai simplu… e mult mai simplu sa ceri interziceri decat sa te inhami la educatie.