Zilele trecute, cand televizorul turuia intr-una fara sa-l bage nimeni in seama, imi trece pe la urechi un subiect. O eleva e ramas repetenta pentru ca nu a fost la nici o ora de educatie fizica din anul respectiv. Asa, si care e stirea? Nu e ceva normal in situatia data? Nu, nene, un grup de atotstiutori se revolta instant: ”e un abuz al profesorului de sport, cum asa, sa ramai repetent pentru educatie fizica. Trebuia studiata si situatia la celelalte materii, bla bla.” Ba mai mult, vine chiar televiziunea sa o intervieveze pe defavorizata, care ne spune ca nu putea sa vina la scoala pentru ca era indragostita. Hai sa le facem statui copiilor astia, sa fie un exemplu si pentru altii. Hai sa desfiintam profesorii pe toate caile, sa nu mai aiba dreptul la nici o decizie. Daca e profesor de sport sa stea in banca lui, nu? Ce daca exista un regulament, il interpretam dupa cum ne avantajeaza. Si ne mai miram de situatia din educatie, dar noi nu facem decat sa aruncam cu noroi cat de tare putem.
Vad atat de des parinti care spun copiilor lor – foarte mult va cere invatatoarea, ce va da exercitii asa grele?, noi nu faceam asa ceva la varsta ta la scoala si multe altele pe acelasi ton – si se plang tot timpul ca odraslele lor nu vor sa face teme si foarte greu ii conving sa lucreze cat de cat. E atat de complicat sa intelegi ca denigrarea profesorului in fata copilului e drumul clar care necolaborare?
Nu cred sa existe printre noi cineva care sa nu fi apreciat macar un profesor in viata lui, ca toti am trecut printr-o scoala sau mai multe. Cat de des ati auzit de oameni din astia, care ne-au ajutat pe noi sa ajungem oameni? Am intalnit foarte multi care se bat cu pumnul in piept: eu sunt cine sunt pentru ca eu singur am muncit pentru asta, singur am ajuns aici. Foarte greu sa recunosti ca inveti toata viata de la cei de langa tine, cu voia sau fara voia ta. Chiar nu putem avea un moment de sinceritate niciodata in viata? Nici macar cu noi insine? Ne putem privi in oglinda?
De ce e atat de greu sa intelegem cat rau face denigrarea, de cele mai multe ori nemeritata, a oricui si mai ales a profesorilor? Copii astia pe care ii aratam cu degetul – generatia care nu ia bacul – au ajuns aici datorita noua, datorita nonvalorilor pe care le promovam, scaunelor caldute in care ne ascundem si aratam cu degetul, dar nu ne sfiim sa dam o spaga ba la doctor, ba o pila pentru una alta, o atentie pentru sefu’ , inchidem ochii cand trebuie dar in rest suntem foarte slobozi la gura. Cum i-am mai invata noi pe toti ce si cum sa faca!