Vedem in ziare sau la televizor oameni in toata firea care isi terorizeaza proprii copii, din razbunare pe iubitul/iubita ce le-a inselt, intr-un fel sau altul, asteptarile. Subiecte, care mai de care mai tragice, sunt la tot pasul in presa. Desi admiteam existenta unor astfel de indivizi, intotdeauna am crezut ca presa exagereaza, in goana dupa senzational. Mereu am crezut ca astfel de cazuri sunt foarte izolate si ca numarul lor este extrem de redus.
Astazi nu mai sunt asa sigura.Mara merge de 2 ani la gradinita. Gradinita particulara, evident, in Bucuresti e mult prea greu sa fie altfel. Si, in fiecare an, a avut colegi la gradi terorizati de proprii tati, care, incercand sa se razbune pe fosta nevasta isi fugaresc copiii pe la gradi, incercand, probabil, sa-i fure, sau mai stiu eu ce.
Anul trecut o mamica divortata si recasatorita se plangea ca exul ii pandea, pe ea si pe copil, la gradi, ca le-a taiat cauciucurile sa nu mai plece, etc. Intotdeauna pleca cu taxiul sau cu vreun prieten cu masina de la gradi, desi locuia foarte aproape, de frica.
Anul acesta un tata incearca sa-si fure copilul de la gradi. Nu cunosc situatia in amanunt, dar mi-e foarte greu sa-mi explic cum poti ajunge sa nu te intereseze cat rau ii faci propriului copil, doar sa-ti satisfaci nevoia ta de razbunare. Cred ca oamenii respectivi trec prin situatii disperate, dar asta nu justifica nimic.
Imi doresc sa nu ajung niciodata sa-mi pierd mintile.