Iata ca am fost si la prima sedinta cu parintii de dupa inceperea efectiva a scolii.Ma bucur ca s-a facut, pe mine personal m-a linistit in multe privinte. Mi-a placut foarte mult ce ne-a spus d-na invatatoare si incerc sa trec in revista cateva, ca sfaturi generale pentru parinti de scolari mici, poate mai uitam uneori, e bine sa ne reamintim din cand in cand.

Stie deja toata lumea ca implicarea parintilor e esentiala la varsta asta. Stiu, cei mai multi parinti sunt nemultumiti de asta, ar fi ideal ca totul sa se rezolve la scoala, sa vina copilul acasa cu temele deja facute, de ex. Dar, sa fim seriosi. Ora la noi la scoala are 40 de min!!! Si copiii din clasa au intre 6 si 8 ani.Pentru multi dintre ei inca e complicat sa-si scoata toate cartile si caietele pentru noua ora. Nu vreau sa insist pe tema asta, insa trebuie sa fim realisti: nu e timp. Iar scoaterea temelor e drumul spre esec. Informatiile noi trebuiesc aplicate, repetate pentru fixare, si asta nu numai la varste mici. Ca sa nu mai vorbesc de scris, unde trebuie exersat iar si iar. Singura solutie: facem teme, impreuna atat cat e nevoie, de la caz la caz. Vestea buna e ca nu vom face asta pana la facultate 🙂 , va veni si vremea cand isi va face temele singur, mai devreme sau mai tarziu dar va veni cu siguranta. Ca o paranteza, atentie la ce inseamna sa faci temele cu un copil. In nici un caz nu-i rezolvi tu temele, oricat de tentat ai fi: sa se termine mai repede, nu a inteles, ii ia mult sa faca singur. Asta nu e ajutor, e un mod de a-ti fura singur caciula. Am intalnit parinti nemultumiti care afirma ca acasa copiii lor stiu tot, la clasa insa nu, si atunci ori profesorul ii streseaza odrsala ori are ceva cu copilul si deaia ii da noate proaste. E foarte important sa fim realisti si corecti noi insine, inainte de a cere celorlalti asta. Am intalnit si parinti care fac asta desi nu-si dau seama, ei au cele mai bune intentii. Dar nu rezista atunci cand copilul intreaba sau nu stie ceva sa dea ei raspunsul. E foarte important sa ne controlam ca altfel copilul nu va invata nimic.

Sa revenim. D-na invatatoare ne-a reamintit sa fim atenti la exigentele noastre fata de copiii nostri. E normal sa vrem sa invete cat mai bine si sa faca totul cat mai bine cu putinta, insa nu trebuie sa uitam ca sunt personalitati diferite de noi, in formare, cei mai multi foarte sensibili, ca au zile mai proaste si zile mai bune, ca si noi dealtfel, sa nu-i etichetam, sa ne controlam nervii (stiu ca uneori poate fi foarte greu dar merita, e vorba de copiii nostri), sa nu venim cu pretentii de genul “ala de ce poate si tu nu”. Sigur ca le cerem si ii sustinem sa invete cat mai bine, dar intotdeuna poti gasi o modalitate prietenoasa de a cere asta, chiar daca multi dintre noi ne amintim de bataile luate in copilarie. Am o prietena care in clasa a unsprezecea a mancat bataie cu cureaua, legata de calorifer fiind, pentru note proaste.Stiu ca astea sunt cazuri izolate dar exista si nu sunt atat de rare pe cat ati crede.Si nici nu e nevoie de bataie cu cureaua, unii copii sunt destul de sensibili sa fie afectati si altfel. Mara, dupa o zi mai grea, a izbucnit in plans si s-a consumat toata seara pentru ca i-am atras atentia ca avea cam multi purcelusi pe un singur rand. Incepuse sa spuna ca ea nu poate sa scrie, ca nu-i iese nimic, ca nu e in stare de nimic, etc.Asta in conditiile in care nici vorba sa-i spuna cineva vreodata asa. Sigur, am depasit momentul, are incredere in ea si are rezultate bune, insa mi-am revizuit atitudinea.
Plus ca o atitudine violenta, chiar si numai in limbaj, care vine si peste violenta din desene, din pauze, de pe strada, nu se poate sa nu lase urmari asupra lor.

Ca sa nu mai vorbim de subminarea invatatoarei, care se poate instala pe nesimtite, fara o intentie clara in directia asta, insa poate avea efecte foarte neplacute in primul rand asupra copilului dvs. Incepe cu o simpla remarca de genul “invatatoarea nu a spus corect, e corect ca mine pentru ca”. Nu ma refer aici la erori grave ci la erori marunte. Dar si in cazul celor grave cred ca in primul rand parintele care le descopera trebuie sa discute in primul rand cu invatatorul/profesorul respectiv, cu directorul daca e cazul, dar nu in fata copilului. Daca va lamuriti ca intr-adevar invatatorul a gresit si perista in greseala explicati copilului varianta corecta dar aveti grija la atitudine. Pentru copil e suficienta poate o simpla remarca din partea parintilor ca invatatorul nu are dreptate si va fi suficient ca invatatorul respectiv sa nu mai aiba autoritate in fata copilului. Veti spune ca asta il afecteaza pe profesor dar principala victima e chiar copilul dvs. Va deveni recalcitrant, va deranja ora, nu va mai putea invata bine nici el si nici copiii dvs.Da, dar l-am invatat sa nu ia nimic de bun, sa verifice inainte, veti spune. Poate fi un lucru bun la o anumita varsta, insa la clasele 1-4 isi va consuma energia incercand sa contrazica profesorii, in loc sa invete. Daca chiar profesorul spune tampenii atunci duceti-l la alta clasa. Daca nu e chiar asa aveti grija ca fara sa va dati seama il sabotati si pe invatator dar si pe copilul dvs.

Voi reveni pe tema asta. Eventual si despre religia la clasa intai, un subiect foarte delicat.