Nu puteam să stau deoparte nici de data asta, așa că particip cu drag la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA,  si am mare nevoie de ajutor:  am nevoie de minim 15 comentarii pentru a putea planta un copacel.

Dar să revenim la carte. Nu știu daca am ales cel mai bine cartea, in sensul ca va aduna multe comentarii pentru copacel, insa chiar imi doream să citesc aceasta carte.  Facultatea lucrurilor de prisos nu e o carte lejera, de citit in pauze sau in tramvai. Cel puțin eu am avut nevoie de timp să o rumeg pe indelete. Poate am exagerat dar e greu sa citești despre atatea lucruri absurde, cum erau anchetele sovietice, fără să te revolți si să te ingrozesti la gândul că astfel de situații s-au intâmplat si se mai pot oricând întampla.

Titlul m-a intrigat încă de la început, și mi se părea foarte important să aflu la care facultate anume se referea și cum putea să fie de prisos. Deși am aflat in scurt timp care facultate anume era numita pe față de prisos,  am ințeles că acest lucru conta foarte puțin, oricare alta ar fi putut fi în locul ei, tot ce nu venea pe linie de partid de la ilustrul conducator ajungea sau era ajutat să ajunga de prisos.

Cine ar fi putut mai bine să povestească despre modul in care  se desfășurau anchetele decât cineva care a fost arestat și a trait pe pielea lui cosmarul?  Iuri Dumbrovski a trait 18 ani în lagarele comuniste.  Este admirabil cum reușește să înfățișeze totul cu seninătate, ironie chiar, și cu o oarecare detașare. Dintre cele 3 carți ale sale, aceasta este singura care nu a putut fi publicată in comunism.

Povestea nu e complicată. Muzeologul Zibin este anchetat pentru dispariția unor monede de aur, la descoperirea carora a participat. Toate acțiunile sale il invinovatesc, în opinia anchetatorilor. Cum e posibil ca după asemenea descoperire să invite o fată la pescuit? Și să fie prins cu votka si mâncare asupra sa? Anchetele interminabile distrug pana și dorința de viață. Să fii terorizat zile și nopți la  rând să recunoști, deși habar nu ai ce trebuie să recunoști.. Când crezi ca ai vazut toate fațetele absurdului, la ancheta si anchetatori, atunci te surprinde altă absurditate. Un anchetator devine foarte bogat  prin publicarea declarațiilor anchetaților. Nu îi era suficienta poziția sa, ca anchetator, și toate privilegiile ce decurgeau de aici, devine și un scriitor important, publicat, si, de ce nu, bogat. Îsi servea interlocutorii cu bomboane și ei scriau, ce era sa facă?

Se spune că singura cale pentru a nu repeta greșelile din trecut e cunoașterea istoriei. Și ințelegerea ei. Facultatea lucrurilor de prisos ne ajuta să înțelegem mai bine cum au trait oamenii in comunism. Toți cei care am trait in comunism, o perioada mai mare sau mai mica, vrem să credem că știm ce a însemnat pentru omenire. Însă cei mai mulți cunosc doar adevarul lor, limitat de experiențele personale sau cele cu care au venit in contact. Doar asa cred ca se poate explica existența atâtor nostalgici. Cartea asta te ajută să vezi și să înțelegi lucruri pe care ai prefera să le ignori. Însă soluția nu e ignorarea, ci mai degrabă cunoașterea.

 

Vă mulțumesc pentru răbdare! Nu uitați, vă rog, de copacel! Multumesc!

tags, , ,